Lucian Avramescu: În lumea asta care delirează, constat, nici vesel și nici trist, că sunt

 

Mi-e teamă, recunosc, altfel de teamă
Nu teama cea banală c-o să mor
Am comorbidități în glas, știți bine
Și-n plus de-o viață-s cronic visător

M-am rezumat la întâlniri de-o clipă
Nu ies să-mi fâțâi mecla la șosea
Cuprind în brațe pomii din grădină
Și nu-mi sărut decât iubita mea

Azi am umblat bezmetic după treburi
Intrând cu mască-n spațiile-nchise
Și nimeni nu mai proceda ca mine
Primari, prefecți și popi în paraclise

Sunt singur într-o lume aiurită
Sau aiuritul lumii sunt chiar eu
Veseli fumează marihuana puștii
Iar clopotele bat a mort mereu

Unii-și dau tandru mâna cu piciorul
Câțiva trec strada când zăresc un om
Bag sama că nu-s singurul cu teamă
Fără imunitate în atom

Oricum s-a rupt în două viața firii,
S-a rupt al amiciției contract
Eu n-am coronavirus, țipă unul,
Dar moartea-l paște-n următorul act

Piesă de teatru sau blestem lugubru?
Nu mai sunt granițe între popoare
Doar între cei ce cred și cei ce nu
S-au stabilit amarnice hotare

Mi-e milă de pălmașii din Germanii
Din Spanii, din Italii, puși la zid
Mor de trai prost, unii de dor de țară
Și mor spunând că nu este Covid

Mi-e teamă, recunosc, altfel de teamă
Nu teama cea banală c-o să mor
Am comorbidități în glas, știți bine
Și-n plus de-o viață-s cronic visător

Cronicizate, visele-mi țin umbră
Pe frunte, sau doar părul meu cărunt?
În lumea asta care delirează
Constat, nici vesel și nici trist, că sunt

23 iunie 2020, Sângeru