Plec la război, iubito, la război
Nu ca pe vremuri călare pe cal
Nici cu tancul sau supersonicul
Merg singur, trăgând de armamentul gândurilor ca un hamal

Lumea e-n lupte grele,
Războaie cu duiumul aflu la orice pas
Dar eu nu mă recunosc în niciunul dintre ele
Așa că războiul cu mine însumi e singurul care mi-a rămas

Lupt la baionetă,
Sap cu lopata tranșee
Acolo unde mă zăresc trag în plin
Și mă opresc doar atunci când în față e o femeie

Să mă apere, pune pieptul ei
Delicat sau ca un obuz
Iar eu încetez o clipă lupta
Sacrificiul ei e prea mare și-l refuz

Sunt războinicul fără milă
Gladiatorul preferat al arenelor din vis
Aclamă mulțimea, nimeni n-a văzut
Un luptător care pe el însuși cu atâta cruzime îl sfârtecă, dar încă nu l-a ucis.
27 decembrie 2019, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]