Lucian Avramescu: Încă o zi și-a întins covorul

Încă o zi, ca un covor auriu,
Mă așteaptă să-mi încalț ghetele
Lumina ei a inundat până dinsus de pervaz ferestrele
Iar eu voi luneca greoi, apoi relaxat
De la etajul doi al somnului
Până în stradă
Aici încep atențiile la neatenții,
Regulile de dreapta care-s de stânga,
Femeile care răspund zâmbitoare salutului meu

Mergem, hotărâsem ieri,
La Mănăstirea Zamfira,
Acolo unde Nicolae Grigorescu
A acoperit pereții pictând-o pe Maica Domnului
în toți sfinții,
Iar aleasa lui Dumnezeu îi ieșea ba ca mama lui,
Ba ca o fată de care era îndrăgostit
Și rar de tot ca maica îngerilor din cer

Ziua ni s-a așternut la picioare , iubito,
Să-i călcăm cu luare aminte tivul rochiei,
Să nu-i mototolim bluza din tufănele
Atenți mereu la lumină,
Fiindcă în oglinda ei eu îți văd ochii
Iar tu vezi cum se mișcă sufletul meu
Ca un copil în burta mamei sale, decis să se nască

Distribuie prietenilor

19 octombrie 2019, București