Hei, prieteni, vă anunț, n-am murit
Chiar dacă ulița vorbei și-a rupt ambele picioare
E un diagnostic sever, e ceva de bocit?
Ei aș, nimic special! Fractura n-are ghips și nu doare

Încă nu-s mut de tot, numai că,
Pentru a mă înțelege e nevoie de ureche muzicală,
Iar funcționarele de la ghișee, telefonistele-robot
N-au chef de clienți suspecți de beție sau boală

Am avut, între necazuri, azi, o magnifică surpriză
Uitând că nu-i indicat să telefonez, deznodământul putând fi atroce,
O doamnă, sunam pentru o nelămurire fiscală,
Mi-a răspuns amabil, da, domnule Avramescu, v-am recunoscut după voce!

Am, carevasăzică, o – chiar provizorie – identitate,
Cuvintele mele n-au fost trase cu totul pe roată,
Nu mai pot recita ”Bună seara, iubito”,
Dar pot scrie alta, care va rămâne virgină, nerecitată

Asta voiam să vă spun, după ce am citit iar și iar
Scrisorile voastre calde, luminoase, ca o masă de Paști
Și-mi zic – Meriți, tu, toate astea? Apoi dacă, da,
Îți ordon să renaști!
14 februarie 2020, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]