Iubirea mea de tine-i fără moarte
Filele ei formează-ncet o carte
Poveste-n doi, cifră ce nu se-mparte
Iubirea mea de tine-i fără moarte

Și te iubeam și te iubeam
Ca puiul vrabiei un ram
Pe care, temător de zbor, ședeam
Și te iubesc cum te iubeam

Și te iubeam, matur fiind, apoi
Ca un altoi sudat de portaltoi
Eul însingurat devine noi
Cât te-am iubit, matur fiind, apoi

S-a întâmplat din nou să te iubesc
Sub cerul devenit împărătesc
Și n-am știut, îți jur, că-mbătrânesc
S-a întâmplat din nou să te iubesc

Iubirea mea de tine-i fără moarte
Din filă-n filă, scrie-ncet o carte
Poveste-n doi, cifră ce nu se-mparte
Iubirea mea de tine-i fără moarte
Lucian Avramescu, 16 septembrie 2018, București