Bună seara, iubito, se face iar seară
Iubirea noastră a rămas etern interzisă
Nu m-ai lăsat niciodată să-ți spun numele
Și nici să scriu că șoldul tău e șlefuit din cel mai scump lemn de tisă

Eşti atât de frumoasă, ca o nepictată pictură
Nu ţi-aș îndrepta cu pensula nici buze, nici gene, nimic
Surâsul tău le amintește îngerilor că posedă aripi
Iar surâsul Giocondei, pe lângă al tău, e nimic

Pe patul meu stai ca pe șevalet
Goală ca Afrodita, din spuma mării ivită
Te invidiază îngerițele
Ele, care niciodată nu se mărită

Am culori, pensule, pânza e îndelung preparată
Pictorul Șerfi a plecat nițel dinsus de nori
Iar eu nu știu cum să amestec culorile
Din pricina asta te sărut, iar cuvintele mele te ridică de subsuori

Bună seara, iubito, se face iar seară
Iubirea noastră a rămas etern interzisă
Nu m-ai lăsat niciodată să-ți spun numele
Și nici să scriu că șoldul tău e șlefuit din cel mai scump lemn de tisă
30 septembrie 2019, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]