Lucian Avramescu: Iubita mea dintâi au fost mai multe

luci cu familia pe tron

Azi sunt la ora fastă ce încheie
Un drum prea lung, cătând steaua de sus
Tu te arăți ca ultima-mi femeie
Iar eu m-arăt aproape de apus

Iubita mea dântâi au fost mai multe
Dacă la număr bine, câteva
Dar cine stă memoria-mi s-asculte
Căci n-ajunsesem încă cineva

Dorm îngerii pe-o rână lângă mine
S-asculte dacă versuri mai respir
Dacă mi-e somnul calm sau cu suspine
Dacă-mi cad mute visele-n delir

Ești ultima, jur, ultima cu fală
Pe tine nu cutez să te înșel
Ar presupune timp, răsfăț, migală
Și ar suna cumva, nițel mișel

Sigur că într-o zi voi spune-adio
Mai am în mine licăriri de gând
Pentru-a ne despărți cu demnitate
Tu către culmi, eu jos, către pământ

Că te iubesc iubita mea, știi bine
Ești zee stricând regula-ntre zei
Dar nu te supăra când ochii-mi zboară
Cu admirație către femei

Am cultul ăsta nesecat, izvorul
Candorii care vine ne-ncetat
Cătând cu suflet să găsesc femeia
Tot astfel și pe tine te-am aflat

Iar mort de m-oi afla, în cimitire
Cu candele sau buruieni la cruce
Spre tine sufletu-mi va merge sigur
Dar și la alte, vechi iubiri, s-o duce

E toamnă, ruginesc în mine ulmii
Dar mut fiind, fără un biet cuvânt
Pot încă spune te iubesc iubito
Cu vorbe care-mi locuiesc în gând

Iubita mea dintâi au fost mai multe
Absent la cifre nu le-am numărat
Dar pot jura, cu mâna pe icoană:
Pe toate v-am iubit cu-adevărat

21 septembrie 2020, Sângeru

Parteneri