Lucian Avramescu: Iubito, scrie Luna poezii

 

Iubito, scrie Luna poezii

aseară m-am uitat discret spre ea

în cerul colorat c-un fel de gri

și Luna, ce să vezi, scria, scria

 

cu supla ei peniță aplecată

se tot oprea și iar pornea să scrie

căuta rime, asta căuta

și-am înțeles că scrie poezie

 

slabă, trăgând de-un vers pieziș, în pantă

ca bietul  bard ce moare pe peniță

Luna părea în stele-o debutantă

timidă-n forma ei de cobiliță

 

iubito, nu te supăra pe mine

dar Luna-mi place, trupul ei mă cheamă

și nu știu, zău, dar parcă semănăm

și simt că suntem amândoi de-o seamă

 

știi bine, pot să jur, n-am înșelat

iubirea noastră curs-a fără pată

dar Luna, cum stă ea pe-al nopții pat

mă cheamă spre-o iubire-nflăcărată

 

te-nșeli, îmi zici, Luceafărul, mai știi

ce-a pătimit, iubind o pământeană

tu drumul invers îl parcurgi, rămâi,

o fi poetă Luna, da-i vicleană

 

stau bleg și-ndrăgostit, nimic n-aud

doar văzul mi-a rămas lipit de Lună

iubito, lasă-mă  cu ea un ceas

dă-mi liber, din cel zbilț, o săptămână

sau, mult mai bine, dă-mi, te rog, o lună

10 octombrie 2019, Sângeru