Lucian Avramescu: Jelania unui ciung

 

Picioarele de mers parcă-s sătule
Și nu-mi mai nimeresc sub nasturi coasta
Din care brav mi-am fabricat nevasta
Și alte Eve, nu mai știu, destule

Mă sfarm încet, Adam gonit din raiuri
Rimez pe sol cu do, pe la cu mi
N-am zâmbet să mai știe a glumi
Prin sânge-mi curg la vale triste-alaiuri

Stau și nu știu de ce m-așez la masă
Căci n-am mâncat de-un an și jumătate
Candorile-s în mine astupate
Acasă sunt dar parcă-n altă casă

Mă-ntreb câte mai sunt să mă trădeze
Mă număr de la dește la buric
Din toate a rămas câte un pic
Dar tot ordon, soldat, pe metereze

22 august 2021, Sângeru