Lucian Avramescu: Lăsați-mă să mor îndrăgostit

 

Ce fac, mă văd îmbătrânit în geam,
Albul s-a instalat ca o zăpadă
Care nu se topește primăvara
În pletele-mi ce-au refuzat să cadă

Sunt tot buclat, dar strălucind ca neaua,
Sunt tot înalt, dar port la subsuoară
O pușcă pentru uliii vrăjmași
Și care e un pix ce nu omoară

Tata s-a dus, mama nici ea nu e,
Colegii mei de bancă s-au rărit
Pe ulița din sat doar eu rămas-am
Zvelt ca uluca și îndrăgostit

Se uită strâmb băbuțele colege
Cum de am prunci, ce naiba m-a găsit,
Păi m-a găsit ce voi iscați cândva
În sufletu-mi croit pentru iubit

E vară, dar ce toamnă-i în priveliști
Plouă, ies pinguinii pe la porți,
Iar focile dau iama prin băltoci
Și urși polari joacă pe luate cărți

În lumea asta aprig nefirească
Cu clopote ce joacă twist la schit
Când se urăsc, tânăr și reumatic,
Noi generații care au venit
Lăsați-mă să fiu îndrăgostit
Și de va fi să mor îndrăgostit

Lucian Avramescu, 24 iulie 2018, Sângeru

loading...

  1. Anonim spune

    Minunat, ca toate cele scrise de maestru <3

  2. Cristina spune

    Super!!!! De fapt ca toate celelalte….!

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.