Lucian Avramescu: M-am născut de o oră și jumătate

M-am născut de o oră și jumătate
Ar trebui să arăt roz ca o pătlăgică necoaptă îndeajuns
Și să țip la perseidele căzute pe prundul gârlei
După ce mama s-a sforțat să mă scoată într-o lume prea îngustă pentru mine

O babă din vecini îmi leagă cu șfoară buricul
Pe care altă moașă, calificată la locul de muncă, mi l-a tăiat din nou
Pe scurt
Legându-l cu o ață mai acătării, din borangic fiert în oțet

E 14 august scrie mama cu unghia pe perete
Să țină minte ăilalți dacă moare
Fiindcă o mamă de 18 ani moare uneori de nepriceperea sângerăriior

Distribuie prietenilor

Chiar dacă absolvise școala normală cu zece pe linie

Tata a crăpat lemne o jumătate de zi
Să fiarbă femeile nu știu ce
Și apoi s-a dus să se îmbete de secretarul primăriei
De aceea m-au înscris pe 15 în catastife, când s-au trezit

Dacă nu te îmbeți ca tată când ți se naște un băiat
Ursitorile stau crăcănate pe viața lui
Si nu mai crește înalt, cu părul vâlvoi de neliniști

Pe mine la recrutare,

Când o femeie cu epoleți te mosoară în pielea goală, cu centimetrul de croitorie pe lung,
M-a găsit de unu optzeci
Eu mă știam de unu șapteșopt, diferențe de interpretare și viziune
La armată trebuie să pari mai înalt
Să nu te rateze avioanele inamice care zboară la joasă înălțime

E zori, ieri a fost zarvă de cuvinte binevoitoare în bătătura sufletului meu care a plâns,
Fiindcă nici la 73 de ani n-am învățat să vorbesc
Dar eu am o oră și jumătate acum,
Zorii vin ca o locomotivă cu aburi cărând vagoane cu junghiuri,
Cerul se arată apretat
Guler de cămașă la gâtul lui Dumnezeu
Și mă întreb cum de o găoază de copil poate albi în halul ăsta
Și ce i-or fi dat, ce buruiană de leac și neleac de tace întruna?

P.S. de nou născut:
Buni zori, prieteni și să aveți ziua pe care o meritați
Frumoasă ca regina nopții, încă deschisă, cu baticele parfumate netrase pe creștet