Camera mea, ca un țărm fără ieșire la mare,
Prundișul mobilei vechi
De pe care decolează, ca pentru ultimul zbor,
Pescărușii,
Amintirile pline de ceață estompează contururi
Ce să vă mai arăt?
Pendula de perete ca un șifonier mic
Prins în cui,
Eu, zgribulit,
În tăcerea fără sfârșit
În tăcerea care uneori e albastră
Și caută fără disperare și fără interes
Ceva afară, prin fereastră
Viața mea vie
Începe să fie
Ca-n Hamlet, fantoma tatălui,
Pe turnuri, stafie
Vara, înainte de a porni, piere
Iar eu mă împuținez în tăcere
Pătură împachetată și pusă în șifoniere
Pentru desfătarea moliilor sau pentru înviere
Între verdele frunzelor
Și verdele ochilor mei
Nu mai încap, de atâta strâmtoare, zei
14 iunie 2021, Sângeru
