
Lucian Avramescu: Monolog sub lună
Bornă am vrut să rămân satului meu
Bornă de kilometraj
Din piatra veacurilor am cules un muzeu
Punându-i sufletul meu gaj
Fiecare piatră are ceva din mine
Dar și din tine care vii pe aici
Să-ți cauți sângele risipit
Până mai jos de străbunici
La urmă de tot, tu luna mea plină
Care mă veghezi din tronuri cerești
Știi că am obosit, vreau un loc de hodină
Dar se pare că-i greu de când Dumnezeu s-a mutat la București
Am fost la Lancrăm doar pentru Blaga
Printre alte morminte l-am căutat
Era lângă o biserică, aproape de casa lui
Mitralierele comuniste n-au avut nimic de obiectat
Arghezi, iese și acum la poarta
Casei lui din Mărțișor
Vinde cireșe, minunate cireșe de cuvinte
Oricărui trecător
O toamnă aprigă vuiește în mine
Sunt zile când sufletul meu plouă
Cu apă sărată, doar tu, astru al nopții
Lunar te arăți ca lună nouă
10 octombrie 2021, Sângeru