Lucian Avramescu: Mut, în zori, guraliva mea dragoste
Eşti încă în mine, nu te-am visat degeaba,
Zorii pâcloși staționează în geam
Ca mașinile într-o benzinărie
Numai tu, cu pași repezi, începi să măsori ziua
De la un cearceaf la celălalt,
Aduni de pe dușumele o stea căzătoare
Și-i semn că ziua, cu toate ale ei, a început
Bună dimineața, îți spun înăuntrul meu,
Fiindcă afară e zarvă, oamenii primăriei îndeasă lemne
În centrala care trebuie să țină de cald
Funcționarelor care vin obosite deja
De somnul prea lung.
Ceața , cu albeața ochiului ei,
Mioapă inspectează valea.
A început o nouă zi,
Pe scările ei avem de urcat
Fiindcă Dumnezeu e încă departe.
În gând îți spun că te iubesc, iar tu întorci capul
Și-mi răspunzi zâmbitoare că și tu mă iubești.
Eu mut, cu sechestrate cuvinte, îți spun atâtea
La care tu răspunzi veselă
Și încă n-am aflat tâlcul acestei comunicări inegale
În care eu vorbesc în gând
Iar tu muzical traduci cu adaos ceea ce eu încă n-am rostit.
22 octombrie 2019, Sângeru