N-aș vrea despre tristețe să vorbesc
Cu atât mai puțin despre ură
Despre cele care peste lume se lungesc
Fără măsură

Merită să zbori, spuse fluturele
Aripile albe ale iernii acoperiseră deja
Aripile lui colorate
Merită să înoți spuse peștele
Dar în jurul lui apele erau deja înghețate

Nici eu despre moarte nu vreau să vorbesc
Sigur că iarna respiră aproape
Iar păsările continuă să zboare ca niște bucăți de gheață în aer
Iar nemișcarea lor se oglindește în nemișcatele ape

Se văd munții, toți au fost vietăți
Vietăți doborâte de ger
Muntele acela gânditor
Se numea, când umbla cu gândurile lui pe pământ, Homer

Pe tine, pe tine nu te cunosc
Spuse dealul de alături dealului care lângă el se cuibărea
Și dealul care se pregătea să înghețe
Era frumos și înalt și mi s-a părut că are statura mea

22 noiembrie 2019, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]