Lucian Avramescu: Neliniștea aleargă ca un val

 

Neliniștea aleargă ca un val
De la un țărm la altul marea toată
Și pare și-n străfund învolburată
Revers al calmului de sus, astral

Neliniștea s-a cuibărit și-n mine
Aș vrea să râd dar râsul mi-e străin
Să mă răsfăț aș vrea cu-n pic de vin
Așa cum amândoi făceam odată

Distribuie prietenilor

Dar pietre cad din munți, închisă-i valea
Râul cuvintelor se face lac
Dar și invers toate se-adună vrac
Și ce-nghițeam nu-și mai găsește calea

Sunt orbul ce nu-și mai alege drumul
Sunt surdo-mutul condamnat târziu
Să-nvăț, fiind pe-aici, să nu mai fiu
Probându-mi pentr-un drum prea lung costumul

Aș vrea să bucur, dar propag tristețe
S-aduc lumină când eu beznă car
Cu stinsul vieții mele felinar
Aș vrea să pot să vă mai dau binețe

1 octombrie 2021, Sângeru