Lucian Avramescu: O candelă arde în Biserica din Livadă

 

O prietenă mă ceartă cu duioșie că n-am mai postat imagini cu Biserica noastră de Piatră. E bine (eu scârțâi din toate balamalele), iar în fața primului vitraliu cu Maica Domnului alăptându-și cerescul Fiu, arde, pe o măsuță de piatră, o candelă aprinsă de Giorgiana.Biserica si candela

Douăsprezece scaune cioplite de un pietrar care s-a inspirat de la brâncușienele Mesei Tăcerii, dau înconjur prin interior Grotei Nașterii.

Distribuie prietenilor

Vă voi trimite poze după ce, în câteva zile, îmi vor sosi de la Cluj, cele trei vitralii comandate de mine, două pentru uși.

Ploile abundente și constante din aceste zile de octombrie, dincolo de bucuria adusă rădăcinilor livezii, mi-au semnalat și câteva poteci minuscule prin care apa se strecoară, umezind zidul, în interior. La jumătatea turlei principale am lăsat un brâu exterior de piatră pe care intenționam să așez niște magi sau pustnici, păzitori de credință și evlavie. Șorțul de șindrilă de deasupra lasă ploaia pe acest postament circular, iar apa se visează stalacmită a peșterii și nu curge toată unde-i e cărarea.

Firește că am găsit o soluție – prelungirea acoperișului doi de șindrilă cu o jumătate de metru peste acel brâu. Precum știți, șindrila vine din Dobrogea în lespezi de diverse mărimi care aici sunt tăiate manual, muncă migăloasă și costisitoare. Sper să pot convinge azi firma tulceană să-mi trimită repede un camion de piatră de doi centimetri grosime. Și mai sper să se oprească ploile, iar gerul să nu vină înainte de a apuca să fac această reparație pe care parțial mi-o asum, uitând că apa pătrunde și-n cei mai groși pereți de piatră. Bine că a plouat abundent acum.biserica si scaune

E unu noaptea. Am zăcut o zi, ceea ce mi-a readus interogații dacă omul e suflet întrupat sau trup însuflețit. Cu o sulfamidă a educației, junghiurile sufletești se mai repară. Cele ale trupului te trag pe roată.

Buni zori prieteni și să aveți zile ferite de caznele care m-au încercat pe mine , ieri.