Am văzut tot, am privit de departe apusul,
Răsăritul, pe plaja stăpânită de noi doi,
Îmi intră în ochi,
Aproapele mi-i face și mai verzi,
Iar tu, fără grabă, îmi numeri genele
Cu buze umede
Am văzut totul de aproape
Iar de departe doar apusul
Care părea să nu mă atingă
Plaja e din nou a noastră
De pe ea pășim în mare ca într-o uriașă agora,
Piață fără tarabe și negustori
Sub albastrul, înșelătorul ei cearșaf
S-a pitit pentru veșnicie Jack London, deghizat în Martin Eden, am zis,
Iar tu m-ai privit speriată
Mi-e frică, ai zis, hai să ieșim,
Nu-mi plac mările care înghit personajele în care se pitesc scriitori,
Apoi plaja s-a umplut de popourile ca niște scoici rotunde ale femeilor
Liberi, sânii lor pun la încercare îngerii,
Printre pulpele lor va răsări și mai puternic soarele
Viața o ia de la început
Nu te mai uita, zici, femeile sunt ca sirenele lui Ulise,
Cântecul lor poate fi ucigaș și ademenitor
Dar eu te iubesc ca mereu
Uitând să ți-o spun prin cuvinte
Prea ocupat să-ți sărut, deodată cu soarele, genunchii
Părul de abanos, noaptea luminoasă a ochilor,
Eternitatea care, desigur, nu va dura
1 septembrie 2019
