A.M. Press
Ultimele stiri din Romania!

Lucian Avramescu: Poeta Luminița Zaharia, ”o femeie sublimă”

0 127

 

”Autoporeclită doica lui Shakespeare, scriitoarea Luminița Zaharia, de care nu auzisem până de curând din vina de neiertat a surzeniei mele personale, își adună, cu priceperi de cloșcă, puii poetici risipiți prin numeroasele ei plachete de poezie. Se zice că antologia, fiindcă este vorba de o antologie, e cea mai aiurea când e făcută de autor. Așa mi-am zis și eu toată viața până când, procedând la un gest similar, m-am dat pe mâna unui mare critic literar cu prestigiu înalt și cu ifose care reușeau să-l depășească fix cu o prăjină de nas. Mi-a făcut cea mai nefericită selecție. Am renunțat, zvârlind la coș gestul calificat al criticului. Ca atare o felicit pe Luminița, care-i cea mai pricepută, instinctiv, spre a se antologa pe sine.

”sunt un biet rapsod popular/ muza mă vizitează tot mai rar/ culeg descîntece de la mama Hortansa/ le prelucrez mental, să cad în transa/ scrisului intensiv, deşi mai bine/ e cînd poezia te scrie/ pe tine”

Luminița Zaharia, care-i o neastâmpărată a versului, se lasă – chiar dacă nu stă o clipă locului – scrisă de poezie, iar textele ies lizibile, unele lizibil dadaiste, fermecătoare în ironia caldă. Poezia nu se lasă intimidată de coala mișcăcioasă – stai, femeie, să nimeresc o rimă pe spinarea ta! -, iar versurile îmi plac mult și am bănuială că și ție îți vor fi dragi, cititorule! Poftă bună, fiindcă poezia e de mâncat ca murele, ca dudele, ca fragii sălbatici, cu ochii și cu sufletul care e și el un mare stomac al poeziilor!” Lucian Avramescu

Așa scriam, acum o vară sau acum o toamnă, rândurile de mai sus, la rugămintea poetei Luminița Zaharia, să-i postfațez, pe copertă, o antologie de autor. Azi am primit cartea rozalie sau roșcat pistruiată cu tirbușon, nu-s priceput la culori, care se cheamă ”Rapsod popular” și a văzut lumina lumii (lunii!) la Editura Astralis. Pe coperta a patra stă poza autoarei îmbrățișată cu drag de textul meu, care o mângâie pe urechea stângă și pe piept, imediat sub gât.
Deschid la întâmplare, cum fac mereu cu cărțile de poezie, și dau de un text care m-a îmbujorat de emoție acum ca și atunci când am parcurs antologia, spre a exprima o părere. Se cheamă: ”O femeie sublimă”. Sub titlu stă un fel de motto personal: (”inspirată de mine însămi, în timp ce scriam pe tablă, de o sută de ori, ”sunt cel mai singur om de pe pământ” ”).

Lucian Avramescu: Poeta Luminița Zaharia, ”o femeie sublimă” 1Și acum poezia de la pagina 11:

”mă trec prin ființe blîndă, cu visurile mele,
nu las în ele soare, nici umbre, nici sechele.
de-atîta goliciune, nu port oglinzi în casă
și oameni plini mă strigă ”fantomă grațioasă”.
am mulți prieteni bloggeri neprinși în carne-oase
și-un album gol-goluț de amintiri frumoase.
nu-i nimeni să m-atingă în timp ce mă iubește,
cu țepi de-arici mă-ngîndur, desuuri – solzi de pește,
un zeu care nu crede în cvadraturi de cercuri
m-a programat iubirii, nătîngul, într-o miercuri.
să fie totul grabnic, o parafă eternă
așa să intru-n Guinness cu cea mai udă pernă.
mă uit în neozoic senzorială și cochetă –
din underworld, iubitul mă vrea numai poetă.
metempsihoții zilei traduc tomografia:
tumora-nsingurării mi-era chiar Poezia!
ca să mă vindec iute, pledînd ne-nsingurată,
extermin poezia, bucată cu bucată.
știu, veți suna cerberici la unu unu doi
poate fi (nici că-mi pasă) oricare dintre voi
am un minut fantastic pînă or să mă prindă
de nesingurătate – cu mine în oglindă.
răgaz neperisabil, atotvisat, post-crimă
să mă rescriu pe tablă: ”o femeie sublimă”.

Dacă aș fi singur aș scrie – faină poezie. Fiind cu presupușii mei cititori le spun că poezia e cea mai elocventă expresie a râsu-plânsului inventat de Nichita Stănescu. Ironică, poeta își povestește singurătatea cu ”perna udă” (de lacrimi, că doar nu a vărsat limonadă pe ea și nici nu a făcut pipi în pat), cheamă și ceartă, luându-l peste picior,  iubitul  iluzoriu. Singurătatea ei vinovată e învinsă doar de duetul în oglindă, cu toate că mai devreme spune că nu are oglinzi în casă spre a nu-și surprinde goliciunea. Umblatul în pielea goală nu-i de nerecomandat, mai ales dacă arde focul în sobă.

Luminița Zaharia e singura poetă care, scriind despre tristețe și singurătate, te binedispune cu un har luminos.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More