Pe lume călăreți haini pun hamul
Și-o călăresc către o stea pustie
Și-n abundența de nimicnicie
Prin pietre și statui îmi apăr neamul

Cum să îmi apăr neamul de pieire
Punând pietroaie drept solid năvod
În calea mondialului prăpăd
Ca-n valuri de păgâni o mănăstire?

Uite așa, că nimeni nu le știe
Pe nimeni să le fure nu tentează
Un nene Gheorghe-n vis, cu mintea trează
A scris cu dalta-n pietre-o poezie

Guvernul n-a venit nici să le vadă
Nici cel de ieri, de azi și de mereu
Ateii nu îl văd pe Dumnezeu
Prinși lanț în furăcioasa lor paradă

L-au refuzat pe Constantin Brâncuși
Opera lui făcea azi cât bugetul
Ne-a dat-o gratis, dar n-a-nvinsa bietul
Academia noastră de mătuși

Se duce țara mea de râpă toată
Se duce-mpinsă de-un funest alean
Gunoaie ies deasupra an de an
Iar carul nu mai are nicio roată

De nu l-aș mânia pe Dumnezeu
Ochind această liotă de hoți
I-aș nimeri fără-a greși pe toți
Cu pietrele-adunate în Muzeu

Cine ne bate, cine dă din vid?
Istoria-n-sfârșit v-a pus la zid!
Nea Gheorghe, el care încă știe
Cu dalta-n piatră nemuriri să scrie.

28 septembrie 2021, Sângeru

P.S.

Buni zori, prieteni! Plouă să încolțească semințele nepuse încă!