Lucian Avramescu: Scot limba către cel ce îs
Azi nu mai sunt cel ce eram
Sunt mai scălâmb, mai fără rost
Portretul reflectat în geam
E-al unuia ce ține post
Dumnezeirea unui țel
Dur feliat în jumătate
Mă pune armă în rastel
Din vechi războaie demodate
Scot limba către cel ce îs
Mă strâmb și spun un antic banc
Tot eu mă prăpădesc de râs
Pupând carâmbul de bocanc
Saldat al unui vechi război
Cu viclenie-n țeava puștii
Mă uit spre condamnaţii noi
Prin des eșafodajul cuștii
Drepți, îmi ordon, asalt, culcat
La joasă înălțime-s nemții
Înaintez pe brânci în pat
Și dorm pe buza vigilenții
Ce faci, ce ești, ai pus-o iar
De mămăligă pe vecie
De ziua ta fă-ți singur dar
O prea golită scăfârlie
Azi nu mai sunt cel ce eram
Azi nu mai sunt cel care-am fost
Portretul reflectat în geam
Nu-i de deștept și nici de prost
În noul lumii preț de cost
25 septembrie 2019, Sângeru