Dragă prietenă Elena, tu declanşatoarea acţiunii de masă ”Dați un leu, pentru terminarea Bisericii din Livada de la Muzeu”. Îți scriu pentru a răspunde unei mustrări. Sunt, mi-ai scris, un slab contabil. Așa e. Tu ai depus în sprijinul proiectului meu care unora le pare nebunesc, de cinci ori, iar eu aș fi scris de patru. Nu eu țin contabilitatea, așa că fii liniștită. Acolo e corect. Eu, pârât în meseria asta de cifre, țin doar o socoteală sufletească, spre a mulțumi celor ce ne ajută.
Ultima ta donare de 200 lei e înregistrată la BCR în această săptămână, rotunjind un sprijin benevol de 1100 lei de la persoane pe care nu le cunosc. La ei se adaugă alți 2000 lei de la familia Drăgănoiu din Sângeru. Vorbesc de săptămâna aceasta. Deci 3100 lei pentru care cu drag și recunoștință mulțumesc.
Orice contabilitate are intrări și ieșiri. La ieșiri, pentru cele șase zile lucrătoare am de plătit nițel peste 19 000 lei. Manoperă 6500 lei, plus două facturi de la firmele care ne alimentează cu materiale de construcție, una de 7000 lei, alta de 5500 lei. Sprijinul venit de afară e de 15 la sută, ceea ce pentru mine e o nesperată surpriză într-o țară dezobișnuită cu donația. Iar eu va trebui să completez cu 85 la sută. Sunt optimist, chiar dacă promisiunea de a-mi fi cumpărată clădirea din București a AMPress, a căzut.
Cât am avansat cu construcția Bisericii de Piatră din Livadă, dedicate Maicii Domnului, vei vedea din pozele făcute de sus de unul din meșteri. E vorba de primul acoperiș.
S-a făcut astereala, cum zic ei, urmează încărcarea la mistrie cu material în „apă de sticlă„ (rezistent la îngheț și dezgheț) și în final șindrila de piatră adusă felii din Dobrogea și care va fi fasonată aici cu flexul, bucată cu bucată. E primul, cel mai înalt dar și cel mai mic acoperiș ca suprafață.
Apoi, dragă Elena, mă întrebi dacă poți găsi cazare o noapte în zonă și dacă de la Ploiești se poate ajunge cu un mijloc de transport la Sângeru, intenția ta fiind de a veni la concertul din 13 august, orele 17.00. Nu există hotel în zonă, iar de la Ploiești sunt autobuze spre Sângeru. Iată soluția mea…
De astăzi, nepotul meu Alexandru Tomescu a reușit, îndemnat și de mine, să-și facă locuibilă casa țărănească, veche de două sute de ani pe care o moștenește de la bunica lui, sora tatei. Pe deasupra pare la fel, dar interiorul e îmbogățit cu tot confortul modern.De câțiva ani muncește cu banii la asta. Deci va dormi la el acasă iar una din cele trei camere de oaspeți pe care le am îți e rezervată. De la Ploiești o să-l rog să te ia pe prietenul meu Dumitru Cârstea, patron al Ziarului Prahova și vechi ziarist, care oricum vine la concert.
Dacă ți-am sporit nedumeririle cu altele, scrie-mi, fiindcă oricum scrii mai lesne decât mine.
