Lucian Avramescu: Suie dealul, suie, fiindcă mai ai multe dealuri de urcat

 

Buni zori, e bun venitul meu către voi,
Dimineața deschide cu forță ușile pământescului rai
Tocurile ferestrelor scot sunete muzicale
Visând că lemnul lor putea fi mai degrabă vioară sau nai

Nu toți suntem ce ne-am dorit să fim
Cu toate că întrebat fiind ce ar fi vrut să fie
Omul frumos, înalt, în toate fenomenal
Constată jenat că nu știe

Distribuie prietenilor

Soarele se cocoață ca un paianjen roșu pe cer
Femeile își prelungesc somnul de vară
Fac plajă în odaie, din vremea Evei și-au pierdut lenjeria,
Iar goliciunea e motivul ideal să nu iasă afară

Buni zori, iarbă, fluture, frunză de nuc
Bun venit și ție lumină
Care-ți așezi pe umerii sufletului meu
Petalele de glicină

Gata, mi-au fost restituite
Sângele, vlaga, prea îndelung am șezut
Îmi caut în minte câteva gânduri frumoase
Și șterg din memorie constatarea dureroasă că-s mut

La luptă, soldat, toate veșniciile țin o zi
Până diseară ai vreme să întorci lumea cu fundul în sus
Ține departe, așa, cât mai departe
Ceea ce astrologii numesc aducătorul de noapte, adică apus

Ai baioneta la șold? Începem asaltul victorios la Vidin
Reluăm cu final fericit toate bătăliile pierdute
La Rovine a învins Eminescu, nu Mircea
Fă din vers, fiindcă se poate, redute

E final de iunie, doar la Sângeru teii au înflorit cu întârziere
Băgând în faliment Lancome, Mina Richi, Giorgio Armani și Chanel
Talpile mele desculțe sunt și ele de marcă
Pășind regește pe lângă covoarele de pătrunjel

Buni zori, prieteni, nu lăsați viața să-și lepede
Clipa cea repede, cum poetul ne-a somat
Arma fericirii în poziție de tragere
Suie dealul, suie, fiindcă mai ai multe dealuri de urcat

30 iunie 2020, Sângeru