Sunt mut deplin, dar am privirea vie
Îar inima ta se vrea împuşcată
Ochesc în orice colt de colivie
Căci geana mea greş nu dă niciodată

Zorii se lasă negri peste ochii-mi verzi
Cărau vagoane de melancolie
Dar cât aș vrea o, Doamne, să învie
Vorbirea-n care amuțit mă pierzi

0chii văd roua, pajiștea e plină
Sulfina vrea să fie răsfățată
Și toate la-nceput parcă se-nclină
Să le sărut cu șoapte ca pe-o fată

Dar iute fug, privirea mi-e săracă
Se-ndepărtează uliți, turle, casă
Cine tăcerea mea de plumb s-o placă
Nici piatra să o tac nu mă mai lasă

Pădurea surâzând se-arată-n lume
Apoi dispare-n sumbrul ei tufiș
Și șarpele se scurge pe furiș
Văzîndu-mă, că nu le pot da nume

Da, șarpe spun în mintea-mi șarpe
Da, frasin, frasin te răsfăț și eu
Dar vorba mi-o aude Dumnezeu
Și jur că-n mine sunet am de harpe

Sunt mutul-mut, fug îngrozite toate
Pereții doar se-apropie de mine
Să-mi ia măsura ce mi se cuvine
Pentru culcușul din eternitate
19 august 2021, Sângeru