Lucian Avramescu: Urma ta pe nisip

 

Am să te desenez pe nisip, trecătoareo,
Pașii mei vor clădi un zid
Împrejuru-ți
Să un cadă vântul peste tine,
Să nu spulbere
Rămasul din mine în inima ta

N-am să te desenez
Ca pe un val care-și șterge singur
Urma creionului care i-a dat viață

Distribuie prietenilor

Trecătoareo,
Privește din larg țărmul
Și vezi-l cum cată cu invidie spre tine
Fiindcă el poate muri

Am să te desenez pe nisip,
Cu nisipul cuvintelor mele
Cu toate că știu că sfârcurile
Se vor șterge iute
Absorbite de vânt
Și de iarba pustiului

Trecătoareo,
Câte fulgere au luminat inima ta
De nisip cântător,
Iar eu al câtelea val sunt
În deșertul de chipuri fără sfârșit?

Marea, iat-o cum dă din coada peștelui ei uriaș,
Țărmul ca o scrumbie ciugulită de pescăruși,
Iar eu mă încăpățânez să cred
Că valurile nu-ți vor șterge conturul
Clădit din durabilul nisip al cuvintelor mele

Lucian Avramescu, 24 august 2018, Mamaia