Se adună în somn, viața mea trăită și viața netrăită,
Se strâmbă una la cealaltă ca două surori vitrege
Păcălite, la moartea neștiuților lor părinți,
La tăierea pe din două
A unicului cearceaf pe care-l moșteneau din neant
Mai limbută e netrăita mea viață,
Tăcută ca tăcerea stelelor e viața trăită, pe care
Am obosit-o îmbelșugând-o cu întâmplări
Și până la urmă, Doamne, de care să fiu mai atașat,
Pe tine te întreb care știi
Cum va fi sau nu va fi mâinele din cele două vieți?
3 octombrie 2021, Sângeru
