La câte războaie mondiale ale fericirii ai participat? –
M-a întrebat cu privirea lui aparent cerească și strepezit sfidătoare, îngerul

La toate, am răspuns eu oarecum încurcat
Toate care au fost, adică două, iar al treilea se poartă acum, la baionetă…

În câte ai fost victorios? – insistă el cu o privire ca de bormașină
Care trecea prin mine și lăsa găuri cât peșterile

În niciunul, am zis, iar pe cel de acum sunt pe cale
Să-l pierd lamentabil

Îngerul nu semăna cu al meu, cel păzitor,
Și părea venit din inchiziția hăurilor
Pus să mă condamne

Nu ai luptat cum se cuvine, înseamnă!
Te condamn!

Nu înaripatule, am zis, am pus suflet în orice glonț de iubire și inimile au primit din plin rafalele mele
De mai multe ori am putut muri rănit din dragoste
Am fost și trădat și mereu cu iscoade în urmă
Știi doar că războaiele fericirii sunt cele mai crude!

Știu, tocmai de aceea te condamn pentru înaltă trădare!
N-ai ucis destul,
Ai tremurat la plecări și ai plâns părăsirile,
Nu ești un soldat destoinic
Războaiele pentru fericire trebuie să lase în urmă
Cât mai multe victime
Capete retezate, coaste frânte, trageri pe roată
Gropi comune, astea sunt războaiele adevărate pentru fericire, iar toate războaiele la voi, pe pământ, sunt astfel

Îngerul se făcuse negru de furie, de parcă atunci ieșise de sub pământ
Și atunci i-am văzut de sub pelerină coada
Și am înțeles, am înțeles, dar prea târziu
Mult prea târziu că nu e îngerul meu păzitor

30 septembrie 2020, Sângeru