Lucian Avramescu: Hei, viaţă, în cămaşa ta arămie

Hei, viaţă, în cămaşa ta arămie
Ies, dezmorţindu-mi oasele, par vesel acum când mă scol
N-am apucat să vorbesc cu nimeni
Ai mei dorm, doar eu ies ca o locomotivă cu aburi de sub țol

Afară e frig, ceața, ca un pește argintiu,
Șterge cu blândețe uși și ferestre
Acvariul lumii se umple încet
Iar cineva mi-a lăsat o scrisoare în care mă numește ”maestre”

O altă scrisoare, care mi-a venit pe sub poartă
Are sigilii pe care nu le știu
O Doamnă de departe
Îmi spune că și Blaga a fost mut o vreme, și mă povățuiește să rămân viu

Distribuie prietenilor

Literele miros a parfum fin
Rochia lor înflorată nu seamănă ca gazetele care aduc miros de mosc
Și cu toate că nu se iscălește
De la un lat de veșnicie, sărutul acestor litere îl cunosc

Bună dimineața lume,
La Sângeru cântă cocoșii cu trompeta lor de mătase
Pe șosea nu trec mașini că-i duminică
Iar satul trăiește ca-n loja din Milano, discrete concerte maiestuoase
15 septembrie 2019, Sângeru