Se spune că lucrurile vrednice să rămână peste timp merită să fie scrise în piatră şi vrednicia cu care s-a aplecat asupra menirii sale de istoric şi critic de artă, de cercetător ştiinţific, expert în artă modernă românească fie şi doar ipostaziată în statornicia de a cerceta şi expertiza operele marelui sculptor Constantin Brâncuşi vreme de o jumătate de secol îl îndreptăţeşte pe profesorul universitar doctor Paul Rezeanu să-şi lase numele înscris în dăinuirea unui manuscris pietrificat. Ca să rămână dovadă a împlinirii existenţei sale pământene mai ales acum când la hotarul trecerii în primăvară s-a aşezat , pentru o veşnicie, la Masa Tăcerii din ceruri !

Născut în Prahova, la Breaza, în toamna anului 1937 , din părinţi teleormăneni, a îndurat vitregiile „perioadei istorice „1948-1960, tatăl său fiind declarat chiabur, după cum el însuşi mărturisea într-o prezentare ce urma să însoţească documentaţia privind accederea sa în rândul membrilor corespondenţi ai Academiei Române. A absolvit Facultatea de Istorie din Bucureşti-secţia de Arhivistică, devenind doctor în Istorie-specialitatea Istoria Artei şi fiind deţinătorul primul titlu de doctor conferit unui lucrător în muzeele de artă din România. După absolvirea facultăţii a fost cercetător ştiinţific la sectorul de Istoria artei al Filialei din Craiova a Academiei Române, până în 1970, când a devenit director al Muzeului de Artă din Craiova, funcţie pe care o onorat-o timp de 34 de ani şi a dat o dimensiune internaţională instituţiei muzeale pe care o condus-o, aceasta găzduind mari expoziţii din Franţa, SUA, Marea Britanie, Italia, Germania, Spania, iar între anii 1978-1990 serile muzeale „Prin marile oraşe şi muzee ale lumii!.

Fără a abandona, în toată această perioadă, statornicia şi dăruirea aproape totale pe care le cere truda de cercetare ştiinţifică, publicând numeroase cărţi şi articole ştiinţifice despre istoria şi istoria artelor plastice din Oltenia secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, parte a unei ample activităţi editoriale care cuprinde peste 30 de volume ce îi poartă semnătura. Zeci de cataloage de expoziţii, peste 1000 de articole apărute în ziare şi reviste, prezenţa ca profesor la catedra Facultăţii de Teologie din Craiova unde a predat Istoria Artelor şi Spiritualitatea Bizanţului, activitatea ca membru al Comitetului Internaţional al Muzeelor, călătoriile de studii în toate ţările Europei, SUA, ţări din Asia şi Africa , toate întregesc o activitate impresionantă, slujită cu pasiune şi pricepere. Dar dacă există, peste toate, o constantă ea însăşi de scris în piatră, aceasta este lăudabuila perseverenţă cu care aproape o jumătate de secol s-a ocupat de personalitatea marelui sculptor român Constantin Brâncuşi şi opera sa. A studiat şi a cercetat mai tot ce s-a scris în lume despre acesta şi, fără a-l cunoaşte efectiv pe impresionantul artist , dar având şansa să cunoască un sculptor (Constantin Antonovici) care a lucrat patru ani cu el , a văzut cu ochii săi, după cum el însuşi a mărturisit, „aproximativ 90 la sută din operele lui Brâncuşi aflate în muzee şi colecţii particulare din întreaga lume, precum şi marile retrospective din 1995 de la Paris şi Philadephia „. După monografiile „Brâncuşi la Craiova” şi „Brâncuşi.Tatăl nostru”, criticul de artă Paul Rezeanu a scris volumul „ Brâncuşi. Ultimul dac”. La Biblioteca Kandinsky, de la Centrul Pompidou-Franţa, a descoperit date noi, inedite, care au rectificat multe afirmaţii intrate în conştiinţa publică despre Constantin Brâncuşi.

Ar fi încă multe de spus despre prodigioasa activitate a prof.univ.dr .Paul Rezeanu. O activitate pentru care i s-a conferit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofiţer, iar în 2012 i s-a decernat titlul de Cetăţean de Onoare al Craiovei şi pentru care , după cum spuneam chiar de la începutul acestor rânduri, ar merita să-şi afle numele înscris în literele unui manuscris pietrificat , pentru neuitare.

Până atunci, neuitarea are durerea adâncă a lacrimilor celor doi copii gemeni- fiul-Dardu- pictor restaurator şi fiica-Marina- medic, ale nepoatei sale-Mara Teodora, de care era foarte mândru, rămaşi acum să o îmbărbăteze, în încercarea prin care trece, pe soţia sa, Lăcrămioara Rezeanu, profesoară de Geografie, cu care şi-a împletit destinul din studenţie.
Cu siguranţă, dăruitul cercetător va continua să vadă din ceruri monumentalitatea excepţională de spirit românesc a „Coloanei infinitului „ brâncuşiene…