Luiza Rădulescu Pintilie: Şcoala de Flori leagă cu şnur de mărţişor tradiţia şi speranţa

Cine nu are un vis, o dorinţă, o năzuinţă ? Cine nu păstrează într-un colţişor de inimă măcar o speranţă pentru ceva mai bun în viaţa sa, în viaţa cuiva drag, în viaţa lumii în care trăieşte? Şi cine, vrându-le împlinite, nu aşază toate aceste frumoase simţăminte şi de taina care face posibil ca dorinţele şi speranţele să devină, într-o zi, măcar în parte, certitudini ?!Încât copacul vieţii sale să crească înalt, să înflorească şi să rodească bogat . Nu întâmplător există o străveche tradiţie, trecută din generaţie în generaţie de înaintaşii noştri şi păstrată încă prin timp până la noi, cei de astăzi, ca la început de primăvară, când tot ceea ce este viu e atins de taina reînnoirii, să se aşeze cu speranţă, cu nădejde, firul alb-roşu de mărţişor , după ce a fost purtat la încheietura mâinii, la gât ori în piept, lângă inimă, în crengile unui copac roditor, ori în cele ale unui trandafir , cu credinţa ocrotirii, a îndepărtării celor rele, a norocului şi ale izbândirii.

copacul 3De la tradiţia aceasta porneşte şi cel mai nou proiect al Şcolii De Flori – „Copacul cu mărţişoarele speranţei „ – realizat împreună cu Ploieşti Shopping City, astfel încât toţi cei care cred în puterea celor două fire răsucite – alb dinspre iarnă şi roşu dinspre vară- să le încredinţeze , cu speranţă, pomului care împlineşte dorinţele. Fiindcă se spune că legând firul ce păstrează încă ritmul pulsului vieţii celui care l-a purtat de o crenguţă şi însoţind gestul acesta de o dorinţă pusă în gând se deschide calea spre împlinirea ei. Aşă că, în zona amenajată în centrul comercial amintit pentru „Informaţii”, un copac roditor îi aşteaptă pe toţi cei care fie au purtat mărţişorul doar în cea dintâi zi a lui martie, fie îl păstrează până la 9 martie – când se încheie zilele Babelor-şi vor să-l însoţească apoi, după tradiţie, de gestul prinderii lui de un ram verde , cu credinţa că, asemenea copacilor, şi pomul vieţii omeneşti se reînnoieşte. Pot, de asemenea, să încredinţeze unui petic de hârtie un gând bun, o dorinţă, un vis şi să îl lege, deodată, cu firul de mărţişor- fiindcă împletitura alb-roşie e de fapt mărţişorul- în ramurile aceluiaşi copac.

copaculŞi chiar dacă toată această putere conferită în vechime mărţişorului, de a-i feri pe purtătorii lui de arşiţa soarelui de primăvară, de a ţine pruncii sănătoşi şi de a le împrumuta din frumuseţea florilor, de a-i face plăcuţi orişicui, drăgăstoşi şi norocoşi, îndepărtând deochiul şi toate cele rele e doar în închipuirea celui care îl însoţeşte cu toate aceste gânduri, iniţiatoarea proiectului, profesoara Ileana Militaru- cea care dă viaţă fiecărui proiect al Şcolii de Flori- e convinsă că tot se cuvine păstrată o asemenea frumoasă tradiţie ,fie doar şi pentru îndemnul la speranţă pe care îl cuprinde. O speranţă pe care ne-am pierdut-o mulţi dintre noi în ultimul an, marcat brutal de pandemia de coronavirus, intrată neaşteptat şi nu de puţine ori dramatic în vieţile unor semeni ai noştri. Cu atât mai mult cu cât mărţişorul a devenit deja parte a patrimoniului UNESCO, cu toată simbolistica şi înţelesurile căpătate de mii de ani, fie ele venite doar dinspre frumoase legende.

Distribuie prietenilor

copacul 2„Copacul cu mărţişoarele speranţei „ vă aşteaptă până la sfârşitul lunii martie ! Lângă mugurii noi, ai vişinului tânăr, vă puteţi aşeza mărţişorul, dorinţa şi speranţa. Şi fie ca toate să îşi găsească împlinirea !