LUIZA RĂDULESCU PINTILIE:STELELE CERULUI, LA FERESTRELE CASELOR…

luiza radulescu 3

S-au aprins lumini de sărbătoare pe străzile orașelor, deasupra asfaltului cârpăcit în prea multe dintre comune și în ferestrele caselor îmbătrânite sau mai noi. Și-a coborât cerul stelele în ghirlande multicolore ce împodobesc așezările, iar când se lasă înserarea, se mai ascunde câte ceva din vâltoarea vieții de peste zi, din neputințele și din indiferența celor care ne tot promit schimbări în bine și uită mereu să se țină de cuvânt, dar și din nerăbdarea și resemnarea noastră.
Chiar dacă începe prea grăbit-de parcă ar vrea să șteargă sfârșitul de toamnă din calendare și să adauge zile în plus lunii decembrie- și apoi întârzie să mai plece până către primăvară, iluminatul multicolor aduce cu el măcar o tresărire de uimire, o bucurie fugarnică și chiar un strop de magie atunci când, în goana microbuzului înțesat de navetiști, ori în molcoma curgere a mașinilor strânse bară la bară arunci un ochi, printre nervi și neliniști, la stelele desfășurate între stâlpii de pe marginea drumului.
E nevoie, fără îndoială, și de-o asemenea abandonare la ceasurile în care dimineața nu și-a limpezit chipul, ori când seara se îngână cu noaptea! Îi tot surprind, în ultimul timp, lumina și căldura unei asemenea abandonări venind și plecând, ducându-mă și întorcându-mă, între casă și redacție, dar ieri dimineață mi s-a părut cumva mai altfel. Între știrile , de la noi și de-aiurea, curgând fără a lăsa prea multe motive de încredere , pâlpâirile luminoase au însoțit, la un moment dat, versurile unui cântec pe care l-am mai auzit cândva, dar mă impresionează de fiecare dată: “ Nalt îi cerul și-nstelat/ Dumnezeu nu m-o uitat”. Și dintr-o dată, privind la stelele coborâte din cer pe tulpina de fier a stâlpilor și în colțul ferestrelor, gândul a căpătat un strop din lumina și un pic din liniștea unei certitudini mai mult decât binefăcătoare pentru începutul unei alte zile din tăvălugul existențial în care trăim și pentru răgazul lăsat, în această zi de sâmbătă, de încheierea campaniei electorale, de amuțirea promisiunilor și a vicleșugului atacurilor, spre așezarea gândurilor și luciditatea alegerii. “Nalt îi cerul și-nstelat/Dumnezeu nu m-o uitat”. Frumoasă și de folos credință… Acum e rândul politicienilor să nu ne uite dar, mai ales, e rândul nostru, al alegătorilor, să ne amintim de cei care nu și-au ținut promisiunile și să-i trimitem, mâine, la rându-ne , definitiv, în uitare. Și să-i votăm pe aceia care ne pot reda încredințarea că stelele venite din înalt de cer pe strada și la fereastra noastră nu vor trebui să ne mai acopere , iar și iar, nemulțumirile, sărăcia, suferințele, protestele și revolta, ci ne vor putea lumina, în sfârșit, liniștea, bucuria, încrederea, demnitatea și speranța unei vieți firești, pe care sărbătorile o împodobesc cu adevărat. Publicat în Ziarul Prahova.ro

Parteneri