stai cu moarta în casă
îi asculți inima îi pui oglinda la gură
îi faci exerciții qigong
anti-înțepenire
nu înțelegi moartea o să rămîi repetent a cîta oară
ce piele catifelată are
ce serenitate în palmele destinse a renunțare
părul îi crește în aceeași textură de care te-ai îndrăgostit cîndva
unghiile se alungesc ne-ncetat arabescuri desenînd infinitul
numai ochii nu ți-i lasă deschiși
anume să nu îi ghicești culoarea următoarei vieți
crezi că ești la adăpost
în capul tău, cu gîndurile tale
ultimul refugiu unde nimeni nu poate pătrunde
acolo s-a cuibărit ea
nu știi ce ușă ai uitat deschisă însă ce importanță are
oricum e pentru ultima oară
ai învățat să faci lifting sufletesc
de parcă i-ar fi rămas un rid drăgălaș
te înspăimîntă te fascinează te are
încui toate ușile să nu atenteze careva
stai cu moarta-n casă
cauți în poșeta cît un degetar un act de identitate
un ruj cu amprenta fericirii pierdute
îi silabisești numele modest cu multe vocale
sună aproape maiestuos nu-i așa
Po-e-zi-a
