Luminița Zaharia: Doica lui Shakespeare

 

după laborioase cercetări
citiri în palmă, alchimii secrete,
aprofundarea lui Castañeda,
scheme para-elaborate pe-un perete,
caiete întregi de studiu individual,
certificate că sunt întreagă la minte,
psihanaliză post freudiană,
tîlcuiri de răvaşe în plăcinte,
chiar şi confesiuni frecvente sub patrafir,
am aflat în sfîrşit: în altă viaţă am fost
nu-ncape dubiu, doica lui Shakespeare!

că nimeni nu mă crede, era de aşteptat,
dar vă pot demonstra într-o clipă
că tot ce-a scris a fost influenţat
de poveştile pe care i le şopteam
în procesul alăptării şi, cum nimic nu e întîmplător,
în zilele noastre au făcut din ele
chiar filme lung metraj şi color!
Nevestele vesele din Windsor
a fost inspirat de un soldat beţiv (bărbatul meu…)
Cum vă place, de Orlando (Bloom), actor preferat,
Regele Lear, din Sarea noastră în bucate,
Mult zgomot – de un zvon nefondat!
Romeo şi Julieta, vă jur!,
era povestea vieţii mele anterioare
doar că, e de milenii confirmat,
orice poveste povestită nu mai doare
a fost odată, şi-am încălecat pe-o şa
o inimă cîrpită rămîne fără grai
ca puricele din poveste, nu-i aşa,
care, dacă-i tai picioarele şi-i strigi „sari!”, nu mai aude!
nu torn gogoşi, nu dau viermi de mătase la dude,
dacă nu credeţi, voi aveţi de pierdut!
n-o să mai aflaţi, de pildă,
cum a fost scorpia dresată
sau ce-a visat Poponeţ pe cînd era măgar
ce controverse a mai stîrnit Cleopatra
dacă livra de carne a trişat la cîntar
sau Cordelia a fost canonizată….

Distribuie prietenilor

e ora hapurilor de seară, asistenta
scoate bule de aer din seringă
dincolo de uşă aşteaptă armata lui Ioan
ca lumina în salon să se stingă
şi-o să le arătăm noi care pe care
să treacă numai ora de culcare!

don’t worry, nu mă aştept la happy-end mereu…
doar sunt doica lui Shakespeare,
ce Dumnezeu!…