Luminiţa Zaharia: La fisticul fistichiu

poezia e tot ce îți trece prin cap
în secunda de grație
limbajul sufletului – astfel răzbunat
că l-ai programat fără glas
face un popas
la fisticul fistichiu
unde și iarba-i verde, și berea-nspumată

poezia nu începe cu a fost odată
și nu se termină cu sincer, a ta
nici cu un mincinos va urma
că, nu-i așa, nu poți ști niciodată
de unde sare ea
țup țup țup
dați-mi un punct de sprijin că vă rup

imprevizibilă, zurlie, psihopată
poezia îți cade în curte ca un OZN
îți țîșnește pe nas ți se dizolvă-n cafea
îți crește ca iarba mîței în glastră

precum v-am demonstrat și, boieri, dumneavoastră!