Mai puțină ”politică care”, domnilor!

Un distins politician, proprietar cândva al unui post de radio bine articulat în urechea românului, iar din această poziție eram colegi de scaun în Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă, spune în aproape toate discursurile – abundente prin funcție – ”politică care”. Cacofonia nu este o fărădelege, ci un accident de lipire a silabelor. O fac și alții. E drept că nu l-am auzit niciodată pe defunctul profesor universitar Alexandru Piru, cu care am umblat prin țară, comițând un astfel de accident de circulație a cuvintelor. Politicienii, mulți, excelează în ”…că care”, ceea ce sună prost, sau divulgă, mai știi, o predilecție a îndeletnicirii. Sunt doamne înalte, atent coafate, care nu-și coafează decât rar, pe regulile simple și de bun simț ale vorbirii, discursul. Eu nu mă refer la politicienii puterii, ci la toți politicienii care astupă televizoarele din zori și până după miezul nopții, vorbind vrute și nevrute, făcând – adesea în mod inutil – pe deștepții și pe culții în cap. Nu poți fi deștept spunând de trei ori într-o declarație ”.., că care”. Pute a neglijență. E în cumetrie cu vorbirea golanilor cărora ”li se rupe” de tot și de toate, e în tovărășia gangului.
De ce zic ce zic? Nu am suferințe că unii (sau mulți) politicieni, ”academicienii” de azi ai nației, se fac de râs vorbind prost și alandala. Poți să anunți o mărire de salarii sau, dacă ești în opoziție, o plângere penală împotriva nu știu cui, fără ”…că care”, sau derivatele încuscrite. Aveam un dascăl care ne certa pentru ”pulofonie” și ”curofonie”. Pe aștia nu-i ceartă nimeni pentru nimic. Domnilor politici, am rugămintea să vă completați, cum se mai poate, știința guralivă, punând – așa cum vă puneți țoale de firmă, mașini de lux sub volanul cu șofer – și un pic de bun simț față de limba română, pe care, ca patrioți, știu că o iubiți. Toți greșim. Și eu, poate, grăbit să vă transmit un mesaj prietenesc. Un pic de lectură nu doare, un pic de cultură nu omoară prestigiul portofelului plin. Tristețea e că sunteți, prin prezența excesivă în casele și familiile cu copii ale nației, ÎNVĂȚĂTORII. Copilul, secondându-și tatăl și mama care se uită la televizor, să vadă dacă le crește scăzând pensia, dacă impozitul pe ruina firmei e mai mare de zece ori ca anul trecut, vă vede, vă aude pe voi și bagă în cap. Nu minciuna politică, fiindcă ăl mic nu se prinde – nici cei mari nu se prind adesea – ci punerea în ordine a cuvintelor. Îi intră în memorie și va face parte din exercițiul lui zilnic de vorbire. Utilizarea jenant abuzivă a puținătății lingvistice și după ce că-i rezumată e și proastă devine un atentat. Țineți minte, doamnelor și domnilor din politică. Aveți obligația de a vorbi corect fiindcă voi vorbiți cel mai mult și mai des, iar dincolo de desfrunzirea țării, de parcă ar da mana, pe care o faceți cu profesionalism, trebuie să vă îngrijiți să vă pieptănați vorbirea. Copilul pe voi vă aude, de vrea de nu vrea, fiindcă îi intrați în casă și sunteți ”fruntea țării”. Ceva mai puțină ”…că care” în limba română ar deveni un gest aproape patriotic.
Lucian Avramescu