Marian Nazat: Alte întâmplări din minunata lume nouă…

marian nazat 1

Gregg Berhalter este încă selecționerul naționalei de fotbal a SUA. Abia întors acasă din Qatar, tipul a simțit pe propria-i piele ce înseamnă să fii american. America first again!… Totul a pornit de la netitularizarea lui Reyna în meciurile de la recentul Mondial, echipierul celor de la Borussia Dortmund fiind extrem de dezamăgit. Deh,  la douăzeci de  de ani,  cât are și talentatul Giovanni, ai vrea ca toată lumea să ți se aștearnă la picioarele  cu crampoane. Crampele de orgoliu l-au împins însă pe tânărul fotbalist  să-și toarne antrenorul șefilor  de la federație. Dar nu direct, ci prin mama sa, nu înainte  de a avertiza opinia  publică despre  faptele scandaloase din  trecutul pârâtului. Ce i se reproșează „proscrisului”? Nici  mai mult, nici mai puțin, faptul că în 1991 (da, da, ați citit corect, 1991!), pe vremea studenției în Carolina de Nord, Gregg și-a lovit  iubita, Rosalind, peste picioare. Cei doi s-au și  căsătorit, în urmă cu  25 de ani, și au împreună patru copii, dar ce  mai contează un astfel de detaliu pentru opinia publică din țara  transformată într-o  adevărată Sodoma ? Deși pârâții au ieșit în fața națiunii și au povestit despre întâmplarea  aceea  nevinovată din  adolescența târzie,  Berhalter a fost suspendat  temporar și, probabil,  va fi demis. De unde știau delatorii  un astfel de amănunt? Țineți-vă bine, Danielle (mama lui Reyna) era colegă de cameră, în facultate, cu Rosalind. Îmi este mai clar ca oricând că  promotorii agresivi ai noii corectitudini morale și politice vor fi devorați de monstrul pe care l-au creat în numele libertății măsluite, numai de n-ar dura prea mult. Căci  cancerul american s-a generalizat și în Europa  și omenirea  a luat-o  razna de tot. Chiar, yankeii or mai ține minte cum a sfârșit Sodoma?

Vasăzică, paradisul libertății s-a năruit lamentabil în America, „Tărâmul Nevestelor Deprimate”[1], sub presiunea unei obscene lipse de bun-simț. Excesul în toate a cariat până  la os societatea invidiată  cândva  pentru suplețe și naturalețe[2]. Acum, orice gest te poate aduce pe Potomac  în situația delincventului, gata să fii târât în fața judecătorului. Egalitatea între  sexe și feminismul depravat   au creat, bunăoară, un  fel de  Ku-Klux-Klan al moravurilor și ferească sfântu’ să-ți furișezi privirea pe  umărul,  măcar, al vreunei Afrodite ! De aceea, mă amuz și  nu prea de câte ori citesc un  fragment dintr-un interviu acordat de Emil Brumaru, în care poetul deapănă  o pățanie de-a sa petrecută dincolo de Ocean. Așadar, ni se mărturisește spumosul personaj, „am fost, la un moment dat, în America, la New York. Au venit o albă şi o negresă. Eu m-am uitat la negresă, iar cea albă a început să răcnească. M-am uitat uimit şi am întrebat: «Ce-i cu asta, dom’ le? Ce are?». Cică: «Bă, ai hărţuit-o pe cealaltă, te-ai uitat prea fix la ea». E o deosebire foarte mare între femeile din America şi alea din Franţa, care aproape că îţi mulţumesc că te uiţi la ele, că le admiri.”[3] Prin urmare,  exercițiul  de admirație a superbiei feminine este strict interzis, altminteri, la cremenal cu tine! Ce mârșăvie! Dumnezeule, cum să treci pe lângă  o muiere cu chip pictat și cu trup de amforă și tu, bărbat în simțire și-n acte, să te prefaci că n-o vezi? Bașca să-i mai strângi și mâna ca unui tovarăș  de cătănie de demult, fără să tresari la atingerea pielii catifelate  și provocatoare de furtuni în stomac… Apropo de patria celebrei Madame Récamier, președintele federației franceze  de fotbal s-a trezit și el suspendat și împins pe mâna procurorilor,  acuzat, ptiu drace!,  de hărțuire  morală și sexuală. Desigur, victima e iarăși o purtătoare de fustă, o oarecare Sonia Souid, geambaș de fotbaliști, ca și Ana Maria Prodan a noastră,  care s-a  plâns că  „Le Graët m-a făcut să înțeleg că i-ar plăcea să ajung în patul lui. Pentru el, eram doar o bomboană. Vorbind vulgar, eram doar doi sâni și un fund.”[4] Obsedatul sexual  are 81, vârsta deplinei  detente hormonale,  deci un pericol  evident pentru ordinea publică  instaurată de actualii milițieni civici. Da, căci „ei au dezlănțuit nevroza  în care ne scăldăm cu delicii turbate. (…) Așa arată rezultatul scufundării în ura moșită de ascensiunea  moraliștilor.”[5]

Nu că-i  minunată lumea în care trăim? Și totuși, ce i-o fi venit și boșorogului ăla misogin să scrie asemenea versuri:

„Ca-ntotdeauna sunt femei în frunte

Unde se cască  gura în neștire!”[6]?

[1] Charles Bukowski, Căpitanul e dus cu pluta și marinarii au fugit cu vasul 

[2] Dorin Tudoran e de aceeași părere:  „Și feminismul, și alte mișcări de acest tip au avut un punct de plecare cu totul justificat, de mare noblețe.  A fost ucis de exces și politizări, sau, dacă vreți, de exces prin politizare. Ismele menționate de tine, ca și multe altele vor avea probabil soarta  feminismului, fiindcă prin politizare  excesivă devin sectare.” (Numai copilăria e glorioasă, Robert Șerban în dialog cu Dorin Tudoran)

[3] Interviu acordat Danei Mischie

[4] Gazeta Sporturilor

[5] Traian Ungureanu, Gazeta Sporturilor

[6]  Johann Wolfgang Goethe, Faust

Parteneri