Marian Nazat: Salutul unui procuror cinic

 

Zavera iscată deunăzi de condamnarea avocatului Robert Roșu nu s-a isprăvit, deși s-a mai potolit întru câtva. Bunăoară, la inițiativa Uniunii Naționale a Barourilor din România, au fost trimise misive către instanțele și parchetele din țară, gest determinat de „unele teze desprinse din considerentele deciziei în dosarul «Ferma Băneasa» și care, dacă ar fi generalizate ca precedent judiciar, ar putea deveni sistemice, cu efecte grave asupra profesiei de avocat, asupra justiţiei și a statului de drept”. În finalul epistolei se concluzionează că „demersul de faţă are ca obiectiv convocarea dialogului interprofesional pentru conştientizarea tuturor factorilor implicaţi cu privire la urmările pe care le-ar putea avea renegarea drepturilor și a rolului avocatului, prin identificarea acestuia cu clientul său, prin impunerea avocatului unor sarcini care nu sunt specifice menirii sale, încălcării secretului profesional precum și repercusiunile nesocotirii autorității de lucru judecat. Consecințele se răsfrâng nu numai asupra profesiei de avocat, ci asupra sistemului de justiție și mai ales asupra cetățeanului, care este privat de dreptul la apărare și de dreptul la un proces echitabil.” Ei bine, ce credeți că a răspuns un prim-procuror de județ transilvănean, amintind parcă de onomastica stalinistă de odinioară a urbei? Stați jos, pe scaun, sorbecăiți mintenaș un pahar cu apă și respirați adânc, nu-i lucru de șagă ! Adrisantul începe cacofonic – „cu referire la adresa…” – și termină aidoma – „cu respectarea legii…” Înlăuntrul acestor dizarmonii fonetice se răscrăcărează ditamai cinismul, un spectacol indigest al frustrării exhibate oficial. Vasăzică, unitatea respectivă de procurori, iar nu doar semnatarul depeșei otrăvite, „salută pronunţarea deciziei în cauza cunoscută sub denumirea de «Ferma Băneasa» şi consideră că această hotărâre trebuie să reprezinte un reper moral şi profesional pentru toţi avocaţii români”. Da, da, ticăloșii, căci „scopul existenţei justiţiei este aflarea adevărului, iar noţiunea de dreptate ataşată indisolubil ideii de justiţie nu poate fi subordonată interesului avocatului de a obține un onorariu de succes”. Pe ei, pe mama lor de latratores, cu simbrii de izbândă cu tot, fiindcă, arar, ne strică nouă, avocați ai statului orwellian, însăilările de bazaconii juridice și ne dau în vileag mârșăviile și malversațiunile judiciare ! Acolo unde, bineînțeles, este cazul și când judecătorul nu ne este partener loial și supus, desigur! Asta se subînțelege din textul scris cu satisfacția luptătorului de clasă îmbrăcat din greșeală în roba de acuzator public. Sfârșitul scrisorii are ceva din sărutul călăului lăsat pe fruntea decapitatului, întrucât „conducerea Parchetului de pe lângă (…) salută buna colaborare avută cu Baroul (…) şi îşi exprimă convingerea că această colaborare va continua, cu respectarea legii şi a deontologiei profesiilor de avocat, respectiv magistrat”.
„Dialog interprofesional”, nu ? Parcă am fi în Ferma animalelor, zău !