• Home
  • De la prieteni
  • Marina Almășan: GHEBOASA … sau De la modelele crizei, la criza de modele

Marina Almășan: GHEBOASA … sau De la modelele crizei, la criza de modele

marina 8

Urăsc frazele care încep cu expresia “pe vremea mea..”. Denotă, într-un fel, “ciufuțenia” generațiilor adulte, mereu nemulțumite de celelalte, care vin în urma lor. Cumva, parcă le e ciudă că lor le-a trecut vremea si că ăștia tineri de azi au la dispoziție, fir-ar să fie, cea mai de pret avere : Timpul. Și că, chipurile, își bat joc de ea. Sau poate… fără precizarea: “chipurile”…

Și totuși, iată-mă în postura de a rosti eu însămi aceste cuvinte: “pe vremea mea…”. Dar o fac mai mult pentru a evoca o amintire, nu neapărat pentru a scoate cuiva ochii. Deși o analiză se cere a fi făcută. Fără “ciufuțenie”, cu obiectivitate și , mai ales , responsabilitate. Pentru că e vorba de copiii noștri și de nepoți chiar…

Așadar, pe vremea mea, la un moment dat toate fetițele s-au visat, peste noapte, “Nadia Comăneci”. Baletau prin parcuri, făceau tumbe pe covorul din sufragerie, și, cum vedeau câte o bordură, se cocoțau pe ea, își lăbărțau brațele, făcându-se că merg grațios pe bârnă. Eu însami, deși eram doar cu foarte puțin mai mică decât Nadia, m-am milogit câteva zile la rând de ai mei “să mă dea și pe mine la gimnastică”. Eram însă deja prea “bătrână” pentru așa ceva ( aveam 12 ani!) și oleacă prea bondoacă. Așa că… am oftat, rămânând să o admir de pe margine pe cea mai mare gimnastă a secolului, cu care am fost, iată, contemporană…Tin minte însă că și ai mei, dar și la școală, profesorii, cu toții au “profitat” de perfomanța excepțională a Nadiei, pentru a ne picura apoi învățăminte de genul : “Dacă vreți să ajungeți strălucitori ca Nadia, indiferent de domeniu, pentru asta trebuie multă-multă muncă, seriozitate și ambiție”.

Cam în spiritul acesta a crescut generația mea. Am avut-o pe Nadia ca model, i-am avut și pe Ilie Năstase și pe Ion Țiriac, mai apoi pe Hagi, dar am avut și alte modele, în alte domenii : poeți, ziariști, artiști ; cele mai bune prietene ale mele, bunăoară, se visau Corina Chiriac și Angela Similea, iar băieții din bloc își doreau să devină cosmonauți ca Dumitru Prunariu sau actori ca Florin Piersic sau Toma Caragiu. Nimeni nu vroia să devina însă președinte ca Ceaușescu, pentru că , deși era “întâiul bărbat al țării”, nimeni nu vroia să-i semene. Adicătelea, om fi fost noi copii sau tineri, dar aveam discernământ…

Astăzi vremurile s-au răsucit cu fața spre absurd. Intenționat sau nu, societatea a ridicat alt tip de modele. Fetele tinere se visează FOTO-modele , dar și prezentatoare tv, influencerițe sau măcar neveste de fotbaliști, iar băieții…orice, numai să aibă bani. Mulți, cât mai mulți, obținuți indiferent din ce, însă nu din prea multă muncă. Fetele isi mutilează chipurile, cotcodăcindu-și textele pe TikTok din boticuri de rață, băieții se rup în figuri prin cluburi, de unde decolează în trombă, făcând drifturi în miez de noapte prin orașele pustii. Cu toții ascultă muzică îndoielnică, al cărui mesaj le spală și mai mult creierul. Părinții? ( sau babacii – cum le spun ei)Aceștia n-au timp de ei. I-au făcut în pauza dintre doua ședințe, i-au predat apoi spre administrare bonelor sau gradinițelor particulare si investesc bani grei ( cei care-i au) în a-i pregăti “pentru export”. Oriunde, numai să fie “de perspectivă”, să le asigure un “viitor bun”. Adicătelea, cu mulți bani. Căci “bun”, în zilele noastre, se cuantifică în zerouri. Prezentul este cel ce ne-a livrat două noțiuni devenite in vogă : trendul anti-ambiție și ideologia anti-munca.

Cine sunt așadar modelele tinerei generații de astăzi? Efervescenta activitate din mediul online și emisiunile tembele de la televizor vomită frecvent “exemple de urmat”. Dezorientați la maxim de lipsa unui set de valori pe care să le fi primit de la părinții mult prea ocupați, tinerii copiază, din tot ceea ce li se oferă, ceea ce lor li se pare mai cool. Și cum Răul “vinde” infinit mai mult decât “Binele”, copiați nu sunt Halep și David Popovici, care și-au îngropat în sudoare drumul spre victorie , ci alde Ana Morodan, Gheboasa, frații Tate și alții asemeni lor, care nu numai că și-au câștigat prea simplu, aproape pocnind din degete, gloria și banii, dar îi și ademenesc pe cei lipsiți de busola rațiunii, spre cele mai întunecate văgăuni ale evoluției lor.

Din timp în timp, câte un astfel de “model” îsi dă în petec și atunci întreaga societate care l-a tolerat până atunci bine-mersi, devine o oală sub presiune care îl pune la zid, îl înfierează și găsește subiecte suculente pentru scandaluri artificiale. Cine este vinovat? Vinovatul este colectiv. Și avem fiecare din noi partea noastră de vină. Chiar și cei ce au reușit, cu mare trudă, să-și țină copiii pe linia de plutire, predându-le cu succes lecția adevaratelor valori, și ei sunt vinovați. Pentru că s-au mărginit în a construi un gard de protecție doar în jurul propriului copil, și nu un zid impenetrabil în jurul acestor “modele”, ținându-le departe de copiii noștri.

Parteneri