Marina Almășan: MR. ȘOȘOACĂ – de la “iubire”, la ură

marina si sosoaca

Acest editorial nu este despre Diana Șoșoacă, pe care o cunosc de peste 20 de ani. Mama ei – un excelent medic ginecolog – mi-a fost alături în niște probleme medicale, iar Diana mi-a fost alături, ca prietenă, în destule situații în viață : și relaxate – în emisiuni, evenimente personale etc, dar și în cel mai dificil moment al vieții mele – despărțirea de Victor. Dar , repet, aceste rânduri nu-și propun s-o apere pe Diana ( ea n-are nevoie de apărarea nimănui, se apără singură și a apărat, de-a lungul vieții, nenumărați români nedreptățiți). În plus, am observat că , ori de câte ori îmi spun câte o părere despre un om cunoscut ( obligatoriu CUNOSCUT, pentru că nu obișnuiesc să-mi spun părerea decât despre oameni pe care-i știu foarte bine), mi-au sărit la beregată o mulțime de “conturi false”. Oamenii nu știu să asculte părerile ce contravin gandurilor lor, ies la atac în mod gratuit și primitiv, jignesc, pornesc jihaduri. Prin urmare, nu mă mai bag în lupte care nu sunt ale mele.

Acest editorial cu pretenții de pamflet, este despre bărbații nemernici. Despre cei care, acolo unde au iubit, scuipă. Despre cei care au împărțit bune și rele cu jumătatea de viață, după care, desparțindu-li-se drumurile, îi dau brânci acesteia în găleata cu lături. Despre cei care, în loc să-și despartă pașnic traiectoriile viitoare ( neavând averi si copii de împărțit) și în loc să-i spună “Mulțumesc” celei de lângă ei,mpe care au ars-o pe rugul iubirii lor, aleg s-o calce în picioare în mod public, zdruncinându-i viitorul și netezindu-l, în schimb, pe al său.

Cei “apropiați”, cei ce cunosc povestea celui mai mediatizat cuplu al Prezentului, știu bine cum a pornit totul, cum l-a descoperit EA pe EL, într-o fundătură spre care Necuratul împins-o, cum a nesocotit EA toate îndemnurile prietenilor ( inclusiv al meu ) : “Nu e pentru tine, Diana!”, “Nu e omul tău!”, “Nu ne miroase bine acest mariaj!”, “Deschide ochii!” , “Nu e ce pare a fi!” Etc. Dar, cum bine spunea Mark Twain, “Marile prostii nu aparțin marilor proști, ci marilor deștepți!”…Prietenii au văzut-o fericită pe Diana ( o cu totul altă Diană, pe atunci, decât cea în care a transformat-o lupta politică de mai apoi) și…au tăcut. Încet, încet, cățărându-se pe relațiile soției sale, pe tenacitatea acesteia, pe forța cu care își molipsește Diana oamenii din preajmă și , nu în ultimul rand, pe forța iubirii, care face minuni, EL – deloc prost, in plus ambițios ca orice oltean care-și vede interesul – a urcat treaptă cu treaptă, depășindu-și condiția și făcând transplant de imagine ( specialiștii îi spun “transfer”) de la ea către el. Apoi a venit și acea “scânteie” care a aprins “pofta politică” în amândoi. Diana a început să se schimbe, mergând din păcate – poate inconstient – către același țel comun cu individul-soț. S-a născut un “numitor comun”, care o vreme i-a “unit”… Ne-a părut rău că am “pierdut-o” pe Diana – ne fusese confiscată și de EL și de deloc virtuoasa politică – dar cumva ne bucuram când îi vedeam conectați “la aceeași căruță”. Părea că, in lupta sa bezmetică și plină de controverse ( nu voi face niciun comentariu politic, nu-l așteptați!) , Diana nu e singură, ca are alături ceea ce are nevoie orice femeie, pentru a deveni și mai puternică decât este : dragostea, înțelegerea și susținerea unui barbat. Asta comentam la telefon și cu mama ei : “- Asta e…poate că , totuși, n-o fi chiar parvenitul care ni s-a părut la început!”…Era un soi de resemnare, în glasul mamei. În sufletul ei însă, dezamăgirea alegerii își făcuse demult un culcuș stabil.

Distanțarea pe care evoluția lucrurilor a impus-o prieteniei noastre, m-a făcut să nu mai stiu despre Diana decât ceea ce, cu tristețe, vedeam la televizor. Nu obișnuiesc să mă dau în lături, cand e vorba de prietenie, dar de data aceasta mărturisesc că am facut un pas înapoi. De care nu întotdeauna sunt mândră. Lașitatea nu face parte din colecția trăsăturilor mele…Dar o aștept să revină înapoi pe Diana mea, cea de acum 20-10-5 ani, căci știu bine că ea e tot acolo, pe undeva, pierdută în ospiciul vremurilor, care de altfel ne-au schimbat pe toți.

Bref! …dacă am ramas consternată, auzind știrea divorțului?( tot de la televizor!) Ușor da, dat fiind momentul ( nu întâmplător ales); însă în sinea mea, intuiam din prima zi ca aici se va ajunge. Așteptam să se domolească fluturii din stomacul Dianei și să fie înlocuiți de hienele intransigenței de care mereu a dat dovadă și care păreau că adormiseră, cu capul pe aripi multicolore de fluturași.. . Momentul a venit, iată, declanșand un război hidos, dezgustător, purtat cu arme interzise, cu jigniri si dezvaluiri intime ce nu fac onoare niciunui bărbat.

Ce poate fi mai josnic, pentru un reprezentant al “sexului puternic” , decât să-și denigreze public femeia pe care a iubit-o cândva ( lucru de care, sincer, continui să mă îndoiesc din fiecare por al meu) , ba, mai mult, femeia care i-a desprins mersul de pe ulița plină de glod a satului, aducandu-i-l pe Autostrada Viitorului, netezită de ea însăși. Ura pe care o desprind din discursurile repetate și pline de tupeu și mojicii, ale masculului Șoșoacă , inversunarea cu care își calcă în picioare, în văzul tuturor, soția – bună, rea, cum o fi ea – mă fac să cred că , în nemernicia sa, individul nu este doar un ticălos, ci este, de fapt, o rotiță a unui mecanism pus în mișcare de adversarii Dianei – Doamne, cât de mulți! Însuși faptul că a consimțit să facă parte din acest mecanism de distrugere a omului care “l-a creat”, ca și persoană publică, dovedește calitatea umană a purtatorului celui mai sonor nume al Momentului. Un dezgust profund mă încearcă la vederea unor astfel de “bărbați”. Iar ghilimelele nu-s o greșeală.

Nu sunt deloc acea “gospodină” ahtiată după telenovele și care așteaptă, cu sufletul la gură și ochii pe ecran, să vadă cum se va termina “povestea de iubire” dintre EA și CREAȚIA EI. Imi doresc doar, în finalul acestui editorial-pamflet, ca nimănui, NICIUNEIA dintre voi, dragi femei de 10, să nu vi se întâmple așa ceva : să fiți trădate, batjocorite și umilite public taman de omul în care ați investit toată dragostea și speranțele voastre și pe care l-ați crezut candva a vă fi “sufletul-pereche”.

Parteneri