Așa cum vă spuneam ieri, in prima parte a prezentului articol, ICR Beijing a vrut să dea lovitura si, după cum ați văzut, a și dat-o! A organizat, de Dragobete, unul dintre cele mai complexe show-uri de promovare a României în China. În fața unui public de câteva sute de chinezi și diplomați străini, artiștii români Georgiana Pană ( nai) Gh.Turda, Dan Helciug precum și colecția de modă de la INEDIT Satu Mare ( Sorina Tulan) au oferit o reprezentație de zile mari! Personal, m-am străduit să-i pun cat mai bine in valoare, ca și “gazdă” a evenimentului, chiar dacă faptul că am prezentat în limba engleză, mi-a încorsetat puțin dezinvoltura! Dar…cu toții me-am descurcat și am citit asta în primul rând de pe chipul directorulului Liviu Țăranu de la ICR Beijing, iar mai apoi în încântarea de pe cele ale spectatorilor, din cota încărcată a aplauzelor, din șuvoiul de autografe și fotografii “de după”!
Astăzi însă vă voi povesti despre celelalte întâmplări ale noastre, la Beijing.
Calendarul, pe zile, al șederii noastre în uriașul oraș al Lumii ( 22 de milioane de locuitori!) a alternat repetițiile , probele de sunet, întâlnirile oficiale, spectacolele ( vă voi explica curând de ce folosesc pluralul) cu o abundență de activități adiacente, lucru care ne-a făcut să părăsim in fiecare zi hotelul în zorii zilei și să ne așezăm capul pe pernă târziu, spre miezul nopții. A fost o adevărată olimpiadă, în care am încercat mereu să ajungem la Finish cu medalia de aur în buzunar.
Întovărășiți de jurnalistul Dan Tomozei, traitor la Beijing și membru al echipei secției in limba română a Radio China Internațional , am parcurs cu pasul , “din prima” , superba și faimoasa stradă Quianmen – primul contact al micuție noastre delegații cu China, tradițiile sale, mâncărurile specifice, atmosfera chinezească, dar și nemijlocit, cu “omul de pe stradă” și zâmbetul său, deloc forțat și atât de larg. A fost ziua în care s-au nascut primele noastre sute de fotografii, chiar dacă gerul de minus 5 grade de afară ne-a cam dat de furcă, plantând în unii dintre noi primele guturaiuri.
De vis a fost și plimbarea prin istorie, între zidurile Orasului Interzis, revederea acelor imagini, admirate de toată planeta în celebrul film “Ultimul Împărat” al lui Bernardo Bertolucci și patrunderea “pe viu” în tainele fabuloasei istorii a Chinei. N-am să uit multă vreme fascinația de pe chipul tuturor, dar mai cu seamă de pe cel al lui Dan, mare iubitor de istorie, dar și atenția cu care fetele ascultau explicațiile profesioniste ale lui Li Jia de la Asociația de prietenie a Chinei cu străinătatea, în timp ce Dan iși rotea prin aer inedita “elice de filmat” ( așa am perceput eu device-ul fermecat cu care Dan a filmat, 360 de grade, întreaga noastră experiență, sub privirile mirate ale trecatorilor și ușor îngrijorate ale oamenilor de ordine ) .
Să vă povestesc, oare, de bucuria aproape de copil, cu care am pășit cu toții , la Mutianyu, pe Marele Zid Chinezesc? Sau poate despre satisfacția cu care cei de la “social media” – Oficiul de turism Beijing – Mutianyu, au filmat-o pe Georgiana noastră, interpretând, la nai, în decorul natural superb al uneia din cele 7 minuni ale lumii, piesa sa de rezistență, “Ciocârlia”, care i-a făcut pe numeroșii turiști să se oprească din ascensiunea pe Marele Zid, preferând să asculte fermecați naiul româncuței noastre?
Și cât de frumos am fost primiți aici de organizatori ( ce tip fain, Vicecepresedintele Dong Luo!) , cu suveniruri și un prânz delicios, atât de delicios și atât de generos, și în care am reușit și noi să ne strecurăm cu un “insert românesc” : una din pălincile noastre de protocol, aduse de Sorina tocmai de la Satu Mare! ( poate aici ar fi cazul să rememorăm dramaticul episod al celor două pălinci sparte chiar în valiza cu colecția de modă, urmat de chinurile dlui director Țăranu de a rezolva “dezastrul” produs, făcând un tur al curățătoriilor chimice din Beijing!🙉)
Deosebit de interesante – chiar dacă ceva mai oficiale – au fost pentru noi si întâlnirile de la Asociația de prietenie a Chinei cu străinătatea – instituție cu rang de Minister, în China – ( ce frumos am fost primiți de doamna Vicepresedintă Wang Yanxia) , dar și meetingul aranjat nouă de catre aceasta din urmă, la faimoasa Companie de modă EVE, unde Sorina a pus la cale întâmplări frumoase pentru echipa sa de la Satu Mare, iar noi am rămas șocați de minunile realizate de cele câteva sute de designeri ai Companiei, în diferite zone ale industriei ușoare.
…Și cât de importanți ne-am simțit și atunci când Excelența Sa, dl. ambasador Dan Maxim a primit, in salonul oficial al Ambasadei României la Beijing delegația noastră, felicitându-ne pentru spectacolul din seara precedentă și confirmând , la randu-i, faptul că arta este, DA, una dintre cele mai puternice arme ale diplomației publice. Acesta a fost, de fapt, și mesajul pe care îl primisem, la plecarea din Bucuresti, de la Excelența sa, dl. Han Chunlin , Ambasadorul Chinei in România, care a avut amabilitatea să mă invite la Ambasada Chinei , dorind să ureze noroc echipei noastre. Rememorand acea întâlnire , mă bucur să constat că simpaticul dragon – simbol, oferit de Excelența Sa, chiar ne-a purtat noroc, în proiectul nostru și pe tot parcursul deloc ușoarei călătorii.
…Foloseam mai sus pluralul “spectacole”. Surpriza ne-a făcut-o același domn director Liviu Țăranu, instrumentând prezența artiștilor noștri la un super-eveniment chinezesc de anvergură, în cadrul căruia câteva importante ( și uriașe) provincii chineze au stabilit o punte de colaborare in plan turistic și cultural. Doamne, ce revărsare de miresme, sunete și culori la Târgul de tradiții din curtea locației , dar și pe scena evenimentului la care fusese invitată echipa ICR Beijing!
Practic, am participat la o demonstrație a culturilor diferitelor grupuri etnice din China, călătorind, intr-o singură seară, dintr-un colț în altul al uriașei națiuni și aplaudând spectaculoasele momente artistice ce au alternat, pe scenă, cu discursurile guvernatorulor de regiuni, care iși promovau zonele și tradițiile. Mai este oare nevoie să vă spunem cât de mândri am fost de dl.director Liviu Țăranu, care a fost invitat pe scenă și premiat de către organizatori, pentru activitatea sa în domeniul schimburilor culturale?
În cadrul acestui eveniment grandios, mustind a reprezentanți ai Corpului Diplomatic și a personalităti locale de anvergura, România a avut parte de o super-promovare, spectacolul fabulos de pe scenă fiind încheiat …țineți-vă bine! de oaspeții de onoare, artiștii din… România!!! Promovarea prin cultură și artă mi se pare de departe cea mai înțeleaptă și eficientă formă de apropiere între națiuni, capabilă să ne țină departe de complicatele scheme politice ale Prezentului, scheme care nu le aduc popoarelor decât dezbinare, ură și nefericire. Vă mărtusiesc că , atunci când , pe uriașul ecran de leduri de pe scenă, rulau imaginile cu România pregătite de ICR și când artiștii noștri și-au dat drumul talentului lor, impresionând vădit auditoriul ( alcătuit din mari personalități și oficialități chineze dar șin dintr-o mare de străini), am fost extrem de emotionată și am aplaudat, la randu-mi, din tot sufletul, performanța artistilor, dar și stradaniile ICR Beijing de a face cunoscută România, la atât de mare depărtare si în vremurile atât de complicate pe care le trăim. A meritat să ciocnim, în final, un pahar de vin chinezesc pentru asta!
Poate ar trebui să vă mai povestesc despre Beijingul modern. Despre pădurea de zgârie nori din centrul capitalei chineze și despre clădirea futuristă ce adăpostește CCTV – omologul Televiziunii Române, la Beijing, in fața căreia, împreună cu Dan, am făcut chiar un promo pentru noul sezon “RIVALII”. Despre sutele de poze pe care le-am făcut pe străzi, ca niște turiști care se respectă?
…sau poate să înghesui și câteva vorbe despre veșmintele de seară ale Beijingului, despre feeria de lumină și culoare, despre mall-urile moderne și restaurantele cu ștaif, în care ni s-a derulat serile celor 7 zile dar și seara de adio?
…sau poate să vă vorbesc despre activitățile pur omenești, strecurate și ele în programul atât de dens al călătoriei, cum ar fi grăbitele sesiuni de shopping dintre acțiunile profesionale, în opriri asezonate cu pitoreștile reprize de “negociere”. M-am amuzat să văd cum colegii mei au învățat că, în China, de ești tenace și ai puțină pricepere ( și talebt actoricesc!) ai toate șansele să înjumătățești prețul de pornire al oricărui produs, fie el un simplu evantai multicolor sau un smart-watch de ultimă generație?
E mult de povestit despre cele văzute, simțite, trăite, în cele 7 zile. Dacă povestesc prea puțin, unii mă vor trage de mânecă, acuzându-mă că mă zgârcesc la cuvinte. Dacă povestesc prea mult, alții mă vor acuza că laud prea din cale-afara. Și că “ce interes am?!?” …Ma voi plimba așadar pe calea de mijloc, concluzionând ( în numele echipei noastre, sper!) că am avut o super-călătorie în China, un super-proiect cultural și un super -“părinte adoptiv” – l-am numit aici pe domnul director Liviu Țăranu, care ne-a rămas lipit de suflet precum marca de scrisoare, pentru energia investită în proiect, pentru tenacitatea de a-l duce la un final atât de frumos și pentru grija pe care a manifestat-o, zi de zi, alături de Ema Stoian, mâna sa dreaptă, față de conaționalii săi – o mână de oameni frumoși, carora le mulțumesc la rându-mi pentru faptul că, într-o cenusie zi de octombrie, sunați fiind la telefon, mi-au spus toți, fără rezerve, “DA!”. ❤️
Proiect realizat în colaborare cu
Mulțumim pentru ajutor firmelor :
