Cineva îmi spunea, mai deunăzi, că nu are importanță CE-ți spune bărbatul care te iubește, ci ceea ce FACE el pentru tine. De gargaragii care-și afișează iubirea pe buze, fluturând-o de colo-colo , mai ales în văzul lumii, e plină planeta. Însă cei care-și însoțesc sentimentele cu fapte concrete, mai mărețe sau mai cuminți, sunt extrem de puțini. Îi numeri pe degete. Pe degetele de la o mână. Cealaltă o ții, totuși, pâlnie la ureche, ca să auzi și șoaptele de iubire ale celui de lângă tine. Ai nevoie și de ele…Pentru ca da, orice s-ar spune, noi, femeile suntem niște naive ( eufemism pentru “gâsculițe”!) , pe care dragostea le transformă într-un burete dornic să îmbibe cu nesaț fiecare rostire a bărbatului iubit. Avem nevoie de cuvintele lor, ca de aer, ca de apă în deșert, ca de o confirmare, chiar și așa , superficială ( să nu credeți că nu știm asta!) a celor ce simt ei pentru noi…
Și nu numai de „te iubesc” avem nevoie. Asemeni câinelui lui Pavlov, reacționăm și noi, dar nu numai la “oase sau la strachina cu mâncare”, ci și la pocalul cu vorbe frumoase.
Ce ne place să auzim, de la cel drag nouă? Să inșirăm mai jos cuvintele care ne fac fericite. Pentru o secundă, sau pentru o eternitate. Și nu mă supăr, dacă le veți completa cu cele care vă bucură și pe voi, dragile mele. La urma urmei, un bărbat cu mai multe dăscălițe ….nu, nu moare cu buricul netăiat, ci va deveni mult mai “dibaci” dacă va lua aminte de spusele lor!

Ne întrebăm, așadar, retoric, de ce să nu fim și noi răsfățate, în fiecare zi, de bărbatul pe care-l iubim și de la care ne dorim vorbe precum:
„Bună dimineața, iubito! Hai să ne bem cafeaua!” , ” Ce bine îți stă în rochia asta!” ,” Te văd mai tăcută azi. Ți-e bine?”, ” Pun eu florile în apă, sau le pui tu?”, ” Azi, la birou, m-am gândit de nenumărate ori la tine!”, „Ți-e rece? Să-ți dau o jachetă?” ” Nu te mai chinui să gătești astăzi! Mai bine ieșim la o pizza!”,” Ți-am spus să nu mai ridici greutăți! De ce nu m-ai chemat să te ajut? ” Pari abătută. S-a întâmplat ceva?”, „Nicăieri nu am mai mâncat o ciorbă atât de bună! E o rețetă nouă?”, „Mi-ai făcut ordine în șifonier! Mulțumesc, draga mea!”, „Pari obosită. Du-te să te întinzi un pic!”,” Aseară, la petrecere, m-am uitat în jur și am concluzionat: am cea mai frumoasă soție din lume!”, ” Te simți mai bine astăzi, draga mea?”, ” Ai slăbit. Iți stă bine, dar te rog să ai grijă de tine: vreau o soție sănătoasă, nu un fotomodel!”, ” Fiica noastră seamăna cu tine din ce în ce mai mult! Nici nu știi ce fericit sunt!”, ” Vaai! Te-ai făcut blondă! Nu-ți stă rău! De fapt, ție îți stă bine oricum!”, „Uite, draga mea, astăzi vreau să gătesc eu, nu ai ce să cauți în bucătărie!”, „Mai ții minte ziua în care ne-am cunoscut? Doamne, parcă a fost ieri, deși au trecut deja cinci ani! Și când mă gândesc că te iubesc mai mult ca la-nceput!”, ” Te mai doare gâtul? Vrei să-ți fac un ceai cu miere?”, „Nu-i nimic, draga mea, o să trecem împreună și peste asta!”, „Nici nu știi cât de fericit sunt să te am!”… Oare e greu? Vă costă ceva, dragi bărbați? Iar dacă , înainte de a rosti aceste vorbe, le plimbați puțin și prin suflet și le muiați oleacă și în sentiment, atunci v-a reușit rețeta perfectă : ne-ați dat gata definitiv!