Îndărătul pițipoancelor care se rup în figuri pe la televizor și al politicienilor care se contorsionează în văzul tuturor pentru a-și masca adevăratul chip și pentru a ne convinge de intențiile lor „imaculate”, există și un altfel de oameni. În umbra unei țări corupte, în care se fură și se minte cu seninătatea cu care se respiră, a unei țări în care cei mai mulți „se descurcă” și fac lucrurile conform principiului „las’că se poate și așa”, în spatele tuturor acestora trăiesc și oameni… “altfel”. Oameni speciali. Oameni de nota 10, deși…cine suntem noi, cei ce le punem această notă?!? Suntem noi , oare, mai presus decât aceștia, pentru a avea dreptul să-i evaluăm?
…Există, pe harta țării noastre, o Românie paralelă, o Românie care respiră în planul doi, care e deșteaptă, frumoasă și corectă, care nu minte și nu fură, care face lucrurile ca la carte și căreia nu-i pasă de România din față, cea ridicolă, care se înghesuie să fie văzută de toată lumea, chiar dacă nu prea are ce-i arăta…
Cetățenii “României din umbră” își iubesc țara. De fapt, iubesc țara aceea, din cărțile de istorie și geografie, și nu pe cea care se vede la televizor. Ei îi admiră, nu pe oamenii care se înghesuie în „prima linie”, ci pe cei despre care au scris cărti marii clasici ai literaturii. Oamenii României “din umbră” nu se înghesuie pe micul ecran, si nici pe prima pagină a ziarelor, ci-și văd cuminți de treaba lor, de muncile lor zilnice, pe care ei le îndreaptă cu adevărat și nu “de ochii lumii”, către semenii lor : aceiași semeni, pe care ceilalți îi zăpăcesc prin emisiuni, cu minciuni sfruntate, vizând de fapt binele personal.
Oamenii “Romaniei din spatele Romaniei” nu vor să se amestece cu cei din față și sunt profund dezamagiți de ceea ce văd în jur. Ei nu pleacă aiurea, prin lume si asta pentru că abandonul nu e scris în ADN-ul lor. Dar nici nu se resemnează văzand ce se întâmplă în jurul lor, pentru că sunt născuți pentru a construi, pentru a face ceva bun, iar țara asta chiar are nevoie de oameni care să și facă ceva. Și nu doar clăbuci la gură, latrând în pustiu, pe la televizor , prin parlament sau pe la mitinguri plătite.
Oamenii “României din umbră” își iubesc cu adevărat țara. Iar ceea ce fac, ei fac pentru ea. Chiar dacă ea aproape că nu dă nici doi bani pe ei, fiind prea concentrată să-i urmărească pe ceilalți… Pe ceilalți care nu fac, decât…gălăgie.
Că viața e nedreaptă, o știm cu toții și ne-o asumăm. Că lumea din jur e nedreaptă însă, este numai vina noastră. Iar pentru a face puțină dreptate, nu trebuie decât să-i alungăm pe cei ce ne inundă retinele și timpanele, și să facem un mic efort, pentru a-i observa îndărătul lor pe cei adevărați, pe cei care contează, pe cei cu adevărat valoroși , pe cei care împing, de fapt, omenirea înainte. Pe cei cuminți, harnici, modești, buni și atât de „neglijați” de propria lor țară…
