
Mi-e iarnă în suflet, mi-e iarnă de tot
Mi-e iarnă în suflet, mi-e iarnă de tot
Mă mișc zgribulit prin troienele toate
Dar tu pui tălpici viselor mele-nghețate
Și-o iau de la cap, primind viscolu-n bot.
x
E iarnă pe ulița vieții spre gară,
Îngheață suflarea în ultimul tren,
Dar tu, fredonând un mai vesel refren
Mă-ntorci și presimt că nu-i ultima oară.
x
Îngheață pământul, îngheață și ea
Cu crengi de zăpadă, priveliștea mea,
Iubirea, bag samă, scufundată în nea,
Îngheață de n-ai fi, îngheață și ea.
x
Trecut-a an nou, bobeteze și sfinți
Sunt alte înghețuri pe defuncții părinți,
Zăpada scrâșnește sub vrednicu-mi pas
Din dinții ei albi, ca de-un grav bun rămas.
x
Și tutuși și totuși, dă-ți jos șuba, stai
Mereu ai plecat și din iad și din rai,
Prefă-te, nu-i greu, că rămâneai,
Mi-ai spus, pe genunchii-mi, pe care ședeai
Și parcă, în sine-ți, tăcută plângeai.
Lucian Avramescu, 7 ianuarie 2017, Sângeru