O cercetare recentă publicată în revista Astrobiology readuce în atenție misiunile Viking din 1976, sugerând că omenirea ar fi putut descoperi deja viața pe Marte fără să realizeze acest lucru la momentul respectiv. Studiul indică faptul că anumite date colectate acum aproape 50 de ani au fost clasificate prea repede drept erori sau contaminări, deși ar putea ascunde dovezi ale existenței unor microorganisme.

Autorii studiului nu afirmă că au demonstrat prezența vieții, însă subliniază că există suficiente indicii noi pentru a redeschide o dezbatere care a fost ignorată timp de decenii. Aceștia sugerează că, în loc de o descoperire istorică, experimentele de atunci ar fi putut duce la distrugerea formelor de viață chiar în momentul în care încercau să le identifice.

Misiunile Viking 1 și Viking 2 au reprezentat primele încercări de a obține imagini și de a efectua teste biologice direct pe solul marțian. Scopul principal a fost observarea unor eventuale reacții metabolice prin introducerea de apă și nutrienți în mostrele de sol.

În timpul testelor, un experiment anume a atras atenția: după adăugarea unor nutrienți marcați radioactiv, s-a înregistrat eliberarea de 14CO2, un gaz care ar putea indica activitatea unor microorganisme. De asemenea, conform publicației Science, s-au observat schimburi de dioxid de carbon și eliberări de oxigen la umezirea solului, fenomene care nu au primit o explicație unanim acceptată de către oamenii de știință.

La acea vreme, absența certă a compușilor organici i-a determinat pe mulți cercetători să fie prudenți sau să respingă ipoteza vieții. Deși Viking a detectat substanțe organice clorurate, acestea au fost considerate mult timp simple contaminări provenite de pe Terra sau produse secundare fără legătură cu biologia.

Noile date sugerează că acea concluzie a fost prematură. Descoperirea ulterioară a percloraților pe Marte oferă o nouă perspectivă: acești compuși pot distruge moleculele organice atunci când probele sunt încălzite pentru analiză. Astfel, ceea ce în 1976 părea a fi o dovadă împotriva existenței organicelor ar putea fi, de fapt, rezultatul alterării mostrelor în timpul procedurilor de testare.

Cercetarea introduce ipoteza BARSOOM, care descrie posibile microorganisme marțiene adaptate la condiții extreme, capabile să supraviețuiască într-o stare latentă. Acestea s-ar activa doar în ferestre scurte de temperatură și umiditate favorabilă, folosind strategii de supraviețuire diferite de cele ale organismelor terestre.

O teorie surprinzătoare avansată de cercetători este că însuși modul de desfășurare a experimentului ar fi putut fi fatal pentru microbi. Dacă aceștia erau adaptați la o secetă extremă, adăugarea bruscă de apă și nutrienți le-ar fi putut provoca un șoc osmotic letal. Acest lucru ar explica de ce s-a înregistrat un semnal inițial, dar testele ulterioare nu au mai confirmat o activitate biologică intensă, așa cum se așteptau specialiștii.

Această discuție are implicații majore pentru viitoarele misiuni spațiale și pentru protocoalele de protecție planetară. Dacă există posibilitatea ca Marte să fie locuită de microorganisme, metodele de sterilizare a instrumentelor și de testare a solului trebuie regândite pentru a evita contaminarea planetei sau distrugerea probelor.

Evoluția cunoștințelor despre chimia marțiană permite o reinterpretare a rezultatelor obținute de sondele Viking. Această dezbatere demonstrează că, în cercetarea științifică, un rezultat ambiguu nu reprezintă neapărat un eșec, ci poate fi punctul de plecare pentru întrebări mai complexe despre univers.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]