O recentă cercetare efectuată de către un grup de specialiști britanici arată că șansele ca un copil născut în luna septembrie să fie ales membru al Parlamentului sunt duble față de cele ale unuia care a venit pe lume în alt anotimp. Acest fenomen, denumit de către cercetători ”efectul vârstei relative”, ar avea și o explicație: copiii născuți toamna sunt mai mari, mai puternici psihologic și li se dau mai multe responsabilități.
Există însă o problemă: cercetarea a fost făcută în Finlanda – în perioada 1996-2012 – țara considerată, în martie anul curent, pentru a cincea oară consecutiv, drept ”cea mai fericită din lume”. Având în vedere principala concluzie a acestui studiu, le recomandăm specialiștilor britanici să aplice un studiu de caz și în cazul Parlamentului României. Cu siguranță, unii dintre aleșii neamului ar necesita, fiecare în parte, o analiză amănunțită, destule fiind exemplele în care, grație voturilor românilor, în Senat și Camera Deputaților au ajuns tot felul de personaje, care au reușit să iasă în evidență nu datorită muncii în teritoriu ori inițiativelor legislative propuse, ci din cauza comportamentului și a limbajului din sala de plen, ori a retoricii diluate, doar de dragul de a ieși în față.
De fapt, realitatea a demonstrat- și o demonstrează cu vârf și îndesat, inclusiv în cazul acestui mandat- că atunci când a venit momentul de a fi înșirați pe liste candidații pentru Parlament, partidele nu țin cont niciodată de niciun principiu, cu atât mai puțin de luna trecută în certificatul de naștere. Cu totul altele au fost criteriile de selecție! Și anume: telefoanele primite de la unul sau altul – persoane importante, nu spun cine!, precum sună una dintre replicile din schițele lui Caragiale – sforile, proptelele și pilele, prieteșugurile, încrengăturile, susținerile și lista poate continua.
Iar o analiză amănunțită ar scoate la iveală că sunt situații de aleși care nici după doi ani, adică o jumătate de mandat, nu au reușit să vadă și să conștientizeze care este rolul lor, cu adevărat, în Parlament, aceștia reușind să iasă în față doar ca urmare a circului făcut în anumite ședințe de lucru sau de plen televizate, în mare parte fiind vorba despre situații în care ba făceau pe martirii, ba pe victimele.
În campaniile electorale se toacă bani buni pentru promovarea candidaților, ca să-i cunoască electoratul. Iar alegătorii îi votează, considerând că, poate, cei care sunt nou aleși vor fi mai buni, mai altfel, mai cu scaun la cap, și vor face ce n-au făcut ceilalți. Odată ajunși la București, însă, se dovedește contrariul. Deși sunt din formațiuni politice diferite, pare că sunt din același aluat, iar asta se vede după modul în care folosesc același limbaj, promisiunile gen căutăm soluții, vrem să schimbăm, să modificăm, să majorăm nelipsind din declarațiile lor, aproape zilnice, mai ales când sunt în fața camerelor de luat vederi. Prin urmare, n-ar fi rău ca Parlamentul României să fie un studiu de caz pentru cercetare. Subiecți, care mai de care, sunt destui, iar concluziile, cine știe, le vor putea fi de folos partidelor și liderilor lor, astfel încât la întocmirea listelor de candidaturi să fie luate în calcul și alte crierii, inclusiv faptul că o persoană născută toamna are șanse duble să fie ales membru al Parlamentului față de cei născuți în alt anotimp.
