După mijloc mai vine acel ceva cu menirea să întregească…întregul. Înaintea mijlocului, începutul își modelează și croiește drumul, ciudat, chiar spre mijloc. Iar el mijlocul responsabil cu îmbinarea celor doi: început și sfârșit. Unde-și poate el, adevărul găsi locul? Cum se calculează mijlocul, cum se măsoară distanța dinte început și sfârșit pentru a putea plasa acolo adevărul. Care poate aparține oricui: istoriei, religiei, geografiei, culturii, un mijloc care, iată își schimbă tot mai des poziția, mai „fură” din distanța începutului, mai scapă de undeva de pe la sfârșit, e relativ el ca poziție, uneori relativ îi e și conținutul!
Nici nu știm cum ne aflăm noi ca specie: la început de drum, ori pe cărarea noastră se vede deja asfințitul. Tragem după noi „mijlocul” doar-doar om mai înșela destinul, mai încercăm să adăugăm câtva pagini istoriei, schimbăm (uneori chiar prea brutal !) geografia acestei locuințe în care stăm cu chirie, Pământul, mai dăm filozofiei crezare, interpretăm destinul și, culmea, scoatem la mezat mijlocul. Cine se va încumeta să plătească mai mult, îl poate lua. Dar va trage după el și începutul, va trebui să facă ghem drumul până va afla sfârșitul. Așa că, unde-i mijlocul, pentru că mulți vor să caute acolo adevărul?! El, ac al balanței între bine și rău, între început și sfârșit, adevărul stă de multe ori în cumpănă. Nu toți însă reușesc să-l vadă, greu de a i se calcula…valoarea.
