O întrebare cretină

 

Cum a putut comite un copil oribila crimă? Nu pot să cred, zice cineva, comentând, într-un fel seminăuc, știrea sinistră că un băiat de 9 ani și-a înjunghiat mortal bunica. Bunica, de 69 de ani, și-a certat nepotul-asasin pentru că stă prea mult la telefon sau calculator. Ca atare, mica lighioană cu chip uman a vârât de mai multe ori cuțitul în trupul celei care-l creștea cu căldură și încerca să-l apere de blestemul educației electronice.
Cum a putut-o comite? Păi așa cum îl educăm noi, societatea asasină în care trăim. Crima cu cuțitul se petrece pe stradă, unde teroriștii utilizează frecvent o armă care poate fi pitită lângă furculiță, pentru micul dejun. Cuțitul rezolvă conflicte, frustrări, gelozii, demențe. Ca și bomba, ștreangul, omorârea prin bătaie a celui care nu te lasă să parchezi unde vrei tu.
Trăim într-o lume în care nu se mai predă omenia și mila, respectul valorii de a fi om, credința în patrie, în societate, în Dumnezeu. Copilul acela monstruos e monstruos, copiind, în exces, lumea în care trăiește. Cu niște părinți care nu mai sunt în preajmă și care se băteau între ei, probabil, educat de televizor, unde profesori sunt politicieni agramați și fătuce Sexibulangol din Romanați, educat de cinematograful care predă crima prin telefonul touch și tabletă, de strada care înjură, porcăiește, nechează, dă cu pumnul. Micul asasin e produsul societății asasine și e, chiar dacă fără contribuție biologică, făcut de noi toți. Da, noi l-am făcut, fiindcă lumea de azi e produsul exclusiv al omului, Dumnezeu fiind lăsat în șomaj.
E unic cazul? Din nenorocire, nu. Au mai fost de curând și altele. Devin fenomen. Se mai petreceau și pe vremuri. Când eram june ziarist, am scris despre un caz din Drumul Taberei în care un nepot, licean, și-a înjunghiat bunicul, cel care-l creștea, fiindcă părinții muriseră într-un accident. L-a înjunghiat fiindcă nu i-a dat 25 de lei să meargă la o reuniune, că așa se chemau atunci petrecerile care azi sunt condimentate cu mult alcool și droguri. Bătrânul era în pat, se deplasa greu, doar să-i gătească nepotului. Nepotul a sperat că găsește în saltea, sub bunicul mort, o grămadă de bani. N-a găsit decât un teanc de carnete CEC de câte 5000 de lei fiecare, toate pe numele nepotului, cu drept de ridicare a banilor la majorat. Bătrânul, în viziunea adolescentului, era zgârcit și nu-i dădea bani de cheltuială.
Cum a putut comite o asemenea crimă, mai monstruoasă decât toate crimele la un loc, un copil? Așa cum s-a văzut, culegând învățămintele abundente ale lumii în care trăiește, la care se adaugă un fond genetic bine dotat cu materia agresivității criminale.
Lucian Avramescu