Buni zori, astăzi începe o nouă zi
Soarele își trimite razele printre brazi
Și vă întreb: Maestre, acolo în neuitare
Ziua este a nopții schimbare?
Dimineața a început să îmbrace
Straie luminoase cusute cu ale soarelui ace
Pentru că frigul o face să nu se dezbrace
Căci doamna cu o mie de cojoace
Pleacă-vine de zici că-i place
Cu răbdarea noastră să se joace.
Cerul își deschide ferestrele
Ca îngerii să scuture cearceafurile
Care acoperă paturile princiare
Și apoi să picteze cerul cu raze de soare
Care fac să pară de aur prafurile stelare
Ce se împrăștie peste tot în Univers
Dându-i culoare așa cum îi dă rima unui vers.
Astăzi am băut cafeaua lângă răsaduri
Și am simțit că sunt plină de răsfățuri
Care mi-au lipsit în aceste vremuri reci
În care suntem mici pentru cei puternici,
Iar cocorii nu se mai văd în zare
Acoperiți de avioanele trimise să zboare,
Să ochească ținte și pe oameni să-i doboare.
În ligheanul cu săpun al lumii
Ar trebui să fie spălată beligeranța omenirii
Și făcută albă ca porumbeii păcii
Care se vor așeza pe turla bisericii
Lângă care-i locul de odihnă al poetului
Iubitor al cuvântului și al omului.
Buni zori, prieteni, fără nori începe ziua
Stingând opaițul pe care l-a aprins steaua,
Eu vă doresc să simțiți azi o bucurie mare,
Așa cum am simțit eu văzând prima barză în zare.
