Scriitorul, ca un dirijor care știe foarte bine partitura și pentru care notele alcătuiesc o melodie cunoscută și repetată din dorința de a obține perfecțiunea, era în locul unde se născuse pentru a readuce la viață o casă care pentru el mereu a fost acasă.

Maestrul scrisului își pregătea evadarea din București, își reconstruia casa părintească și căuta un suflet pur pe care să-l modeleze așa cum voia el. Mă gândesc că se săturase de oraș și dorea să uite o relație care în timp devenise apăsătoare și pe care o rupsese definitiv. Femeia, din gelozie, încearcă să strângă în lasou calul de povară care devine in timp bărbatul căsătorit și atunci el se transformă în cal sălbatic care aleargă liber.

Eu zic că Aura(pentru că ea are o aură luminoasă), fascinată de o altă lume pe care ea o întrezărea prin gardul cu care era îngrădită de cei de acasă s-a aruncat în brațele scriitorului care pentru ea era evadarea dintr-o familie a cărei singură aspirație era ca fiica să devină tehnician veterinar.

Astrele au conspirat să se nască o frumoasă poveste de dragoste și atunci când Universul vrea ca ceva să se întâmple, se întâmplă!