Un cer de stele-i sub poet
Deasupra-i cer de stele,
Buni zori îi spun din suflet
Celui devenit o stea între ele.

E dimineață, pe Pământ
Se aude coaja prunilor plângând,
Iar al merilor din livadă trist cânt
Face să lăcrimeze al meu gând.

Razele lunii s-au stins demult,
Geamul a scapăt de un deznodământ
Tragic, urmare a unui nocturn asalt
Al lunii ce atacă cu raze planeta Pământ.

Buni zori, prieteni ai dimineților,
Poetul ne sorcovea cu lumina zorilor,
Făcând mănunchi din cozile stelelor
Și ne mângâia cu frumusețea cuvintelor.